Simt ca cedez și nu mai stiu ce sa fac. Desi am tot ce îmi trebuie ma simt trista, am atacuri de panica, ma simt plictisitoare pentru ca nu sunt sociabilă. Cand merg pe strada sigura am impresia ca toată lumea se uita la mine și ma judeca, de multe ori ma prefac ca vorbesc la telefon ca sa ma simt mai in siguranța. Mai devreme am iesit cu o prietena și colega ei, erau foarte energice, râdeau incontinuu și eu am început sa ma simt obosita, efectiv mi s-a epuizat toată energia și nu mai puteam nici sa schițez un zâmbet(nu voiam sa ma observe ca ma simt groaznic). Când am ajuns acasa am avut un atac de panica, îmi bătea inima foarte tare, am stat asa vreo 10-20 minute. Vreau sa scap de aceasta stare dar fără psiholog. Mai este cineva care se confrunta cu asta?

Consulta un psihiatru. Tulburarea de atac de panică este o boala si trebuie tratată. Indiferent ca e doar o etapă a adolescenței, tot trebuie sa te vada un psihiatru/pedopsihiatru.

Te înţeleg perfect, pentru că aşa eram şi eu în trecut, acum m-am mai,, dezgheţat,,. Când te afli într-un grup mare de persoane, repetă în gând că nimeni nu se uită la tine, pentru că aşa şi este. Oamenii au problemele şi chestiunile lor de acasă, aşa că le rămâne de făcut numai să se,, uite,, la tine. Când trebuie să prezinţi un proiect la şcoală sau ai de întreţinut o discuţie, uită de toate prejudecăţile şi gândeşte-te în acel moment că tu eşti cea mai specială şi cea mai frumoasă fată. Uită-te în oglindă şi spuneţi în fiecare zi că eşti deşteaptă, isteaţă,
grozavă. Nu-ţi repeta în fiecare zi lucruri negative despre tine, pentru că asta îţi va intra în mine şi ţi se va părea normal. Gândeşte-te că fiecare zi este pentru un nou început mai bun, aşa că găseşte-ţi cele mai veridice calităţi şi scoatele în evidenţă căci, cu siguranţă eşti o fată fantastică, dar dezamăgirea asta pe care ţi-o adresesi zi de zi, te face să cedezi şi să devii pesimistă. Lasă oamenii să te cunoască cu adevărat şi nu mai pune bariere, pentru că, socializând, cooperând împreună cu oameni tu te vei dezvolta din toate punctele de vedere, şi-ţi va fi mai uşor în viaţă. Când eşti interesată de un băiat şi îţi este ruşine să vorbeşti cu el atunci, pune-ţi ruşinea pe poliţă, uită de ea. Nu te gândi la nimic în acele clipe, apoi du-te şi vorbeşte cu el. Dacă eşti sfioasă nu te gândi mult, dar acţionează. Fericirea stă în mâinile tale, la fel şi schimarea, doar tu vei decide dacă scapi de asta.

Nu se uita nimeni la tine cand mergi singura pe strada. De ce s-ar uita? Eu merg aproape tot timpul singur, si o doare pe lume fix la bascheti de mine.

Faptul ca nu puteai sa rezonezi cu starea colegelor tale nu inseamna neaparat ca e ceva in neregula cu tine. E pur si simplu posibil sa nu ai foarte multe in comun cu acele persoane. Unii oameni rad tot timpul, dar asta nu inseamna ca vai ce perfecta e viata lor, sau ce comunicative sunt. Stii vorba aia 'razi ca prostul', nu?