Simt ca innebunesc. Am o relatie de 1 an jumatate aproape, un an jumatate care am tratat-o pe partenera mea oribil, numai acuzatii, numai jigniri, au fost foarte multe tratari ORIBILE. Mereu am primit sanse pentru a ma schimba, ma schimbam 2-3 zile apoi imi reveneam. Nu vreau sa intru in detalii, dar cand zic am tratat-o oribil, chiar oribil. Jigniri foarte urate, gesturi urate si asa mai departe. Non stop relatia asta a stat intr-o cearta continua asteptand ca eu sa ma schimb. Alcoolul fiind o MARE problema, undeva la 80% din toate certurile, alcoolul le-a pornit. Restul 20% paranoile mele si acuzatiile nefondate.

Intr-un final a ales sa plece, deja voia de mult insa eu tot ii mai ceream sanse si mai imi dadea dar fara prea mari sperante, mai degraba cu gandu ca "hai ca ii mai dau una si cand mai face ceva plec ca si asa nu se schimba"

Asta s-a si intamplat, a plecat. Ne-am vazut pana la urma, am cazut de comun acord sa ne mai vedem peste o saptamana de stat nevorbiti, sa avem timp sa ne golim capul si sufletul dupa atat chin, ajunsesem ca doi dusmani. Ajunsese sa o deranjeze chiar si lucruri inutile datorita urei pe care o avea in suflet pe mine.

Acum, au trecut doar cateva ore de cand ne-am vazut ultima oara si am stabilit sa ne vedem peste o saptamana sa vedem ce facem mai departe. De data asta, pentru ca s-a ajuns la despartit, mi-am dat seama ca eu pe fata asta NU vreau sa o pierd, vreau sa ma schimb asa cum ar fi trebuit de mult. Cateva ore care deja ma mananca in interior si plang continuu, nu mai stiu de ea nimic, nu pot sa stau o secunda linistit mai ales cand ma gandesc ca e o saptamana de asteptat si totusi cateva ore trec ca zile.

Cum pot trece peste aceste senzatii? Sunt mai sigur decat niciodata ca vreau sa fac o schimbare majora, pentru ca am realizat ca pot ramane fara ea, lucru care nu mi s-a mai intamplat pana acum, vreau sa ma schimb cu totul in bine, dar mi-e frica ca dupa o saptamana de stat singuri, o sa vrea sa ramanem asa. Ma iubeste, FOARTE mult, stiu ce zic, si eu pe ea ENORM de mult, insa am gresit continuu ca un prost. Regret maxim, am plans in genunchi in fata ei, doar nu pot sa stau linistit cand stiu ca nu mai stiu nimic de ea si cand stiu ca s-ar putea dupa "pauza" sa vrea sa ramanem asa...Ce sfaturi aveti pentru a imi fi mai usor?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook