Sora mea este invidioasă pe mine și pe reușitele mele. Se comportă cu mine foarte urât și are o atitudine de superioritate, ma tratează ca pe o slugă. Toată viața eu am luat-o cu mine peste tot și am avut grijă de ea, iar acum dacă îi cer să ne plimbăm împreună, nu vrea. Sau iese cu prietenii ei și pe mine nu vrea să mă ia, deși eu pe ea am luat-o întotdeauna peste tot și am ajutat-o la nevoie. Râde de mine, face glume urâte și se vede cum iese răutatea din ea. Ai mei o cocoloșesc pe ea, iar eu am fost mereu a nimănui. Efectiv nu mai am pe nimeni, prietenele m-au trădat și oamenii dragi care m-au iubit și îngrijit de mică, au murit când aveam mai mare nevoie de ei. Ce să fac? E prea greu să lupți singur, oricâți bani ai avea, dacă nu ai parte de iubire și empatie, ți-e frică să continui. De mult timp mă gândesc să mă sinucid. În Dumnezeu nu prea mai cred, nu mai văd sensul vieții. Nu mi-a cerut nimeni acordul să mă nasc până la urmă și chiar nu mai găsesc niciun motiv să mai trăiesc pentru că nimeni nu mă iubește. Ba chiar aud în ultima vreme că sunt "ciudată". Sunt ciudată pentru că am ajuns să mă închid în mine și să mă feresc de răutățile lor. Eu am fost un copil exemplu, de 10 și la școală și în restul timpului. În schimb am fost batjocorită de toți ai mei, mai puțin de bunicii care nu mai sunt. Până și iubitul meu m-a făcut să sufăr la un moment dat, deși suntem împreună de câțiva ani. Nu mai am bani de psiholog, am fost un an de zile și mi se pare că am dat banii degeaba. Din cauza pandemiei am rămas fără cea mai importantă sursă de venit și nimeni nu mă ajută cu bani. Ai mei au bani și salarii mari, dar banii se duc doar pe hainele de firmă ale surorii mele, iar eu trebuie să strâng leu pe leu ca să pot trăi, să am bani să-mi plătesc facturile și pentru necesități. Mă gândesc serios să termin cu viața asta pentru că mă chinui de pe o zi pe alta, plâng mereu și nici nu am cui să-mi descarc sufletul. Au fost atât de răi cu mine cu toții încât mi s-a umplut paharul, de luni de zile simt că nu mai pot, nu mai rezist...
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Da, vad ca nu esti intr-o stare buna, dar stii de ce? Pentru ca depinzi de altii! Ia-ti viata in maini, sa nu-ti pese de parerile celorlalti, traieste-ti viata asa cum vrei, fi independenta si multumeste-te cu ce ai, daca ai avea mai mult, n-ai fi mai speciala! Speciala esti sau vei fi candva in ochii unei persoane la fel de speciala ca tine! Fi tu insuti si vezi in orice rau ceva bine! Cand iti vei insusi aceste calitati atunci vei fi fericita si implinita! Nu te intrece/compara niciodata cu nimeni, asta e cea mai mare greseala! Si nu in ultimul rand nu renunta la Dumnezeu pentru ca el te va scoate din starea asta cand nici nu te-ai astepta!
Dumnezeu e doar o poveste ca cea cu Mos Craciun. Daca ar fi existat, nu m-ar fi lasat sa ma chinui. Ce are cu viata mea!? Imi e greu. Nu depind de nimeni, tocmai ca muncesc ca sa ma intretin in timp ce sora mea primeste totul de-a gata. Dar este nedrept sa fiu neiubita si neapreciata. Sunt om si am nevoie de asta ca de hrana sau de somn. Ma simt ca un copil dintr-un centru de plasament. Ba chiar e mai dureros sa ai parinti si sa nu le pese de tine(nu ma suna cu saptamanile), decat sa nu ai. Macar daca nu ai, stii o treaba. Dar sa-i ai si sa te trateze ca pe o greseala a vietii lor, e dureros, iar eu nu mai vreau asa... Imi e atat de dor de singura persoana care m-a iubit in viata mea. E greu sa stiu ca habar n-are prin ce trec. Pentru ca ar fi venit intr-un suflet sa ma salveze daca ar fi stiut...
Răspunde
Draga mea in viata ceea ce primim dam inapoi.
Fa un obicei din a alerga zilnic, miscare in parcul local, fa un traseu, dimineata.
De munca se gaseste mereu, insa stand in casa nu vei gasi.
Aplica la orice post gasesti si lasa madria la o parte. Am fosti prieteni de facultate care sunt taximetristi, pentru ca castigau mai bine decat daca profesau.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
