Spuenti-mi si mie motivele baladei miorita si formele de superlativ absolut prin care este caracterizat ciobanul si sa imi spuneti si ceva despre titlu. multumesc++++funda

Este o creatie populara in versuri, cu subiect realo-fantastic, in care se consemneaza fapte, ganduri, experiente ale unor eroi exemplari, surprinsi in momente de exceptie. Are caracter sincretic, oral, colectiv si anonim (asa se explica multimea de variante), fiind destinata ascultarii intr-o colectivitate si avand functie educativa prin modelele de caracter oferite.

Se impletesc diferite motive fundamentale: motivul transhumantei, motivul conflictului dintre ciobani, motivul mioarei nazdravane, testamentul liric al ciobanului moldovean, alegoria mortii ca nunta, motivul maicutei batrane.

Motivul transhumantei incepe cu interjectia „iata" si face din cititor/ascultator un adevarat martor al evenimentelor. Cuprinde verbe de miscare (vin, se cobor), ce dau o usoara nuanta de dinamism baladei, cu toate ca aceasta se remarca prin nota de stabilitate data de folosirea repetata a numeralului „trei": trei ciobani, trei turme de oi.

Motivul conflictului dintre ciobani incepe cu conjunctia coordonatoare adversativa „iar", caci tabloul luminos anterior se intuneca datorita gravitatii complotului pus la cale de ciobanii ungurean si vrancean.

Eul liric foloseste un ton general obiectiv, dar apar si elemente ce sugereaza compasiunea fata de cel sortit pieirii, dat de utilizarea dativului etic („ca sa mi-l omoare)" si de interjectia groazei („marii").

Motivul mioarei nazdravane exprima relatia stransa dintre om si animal; aduce in balada elementul fabulos, prin personificarea mioarei. Acest motiv are un caracter dramatic, datorita dialogului si comportamentului mioarei nazdravane.

Rugamintea acesteia adresata stapanului ei primeste accent de bocet, prin frecventa vocativelor si a verbelor la imperativ, fiind un adevarat avertisment impotriva destinului nedrept. Durerea sufleteasca a mioarei se manifesta printr-o durere fizica si asa se explica faptul ca stapanul ei o considera bolnavioara.

Tot aici intalnim si afectiunea reciproca dintre om si animal, redata prin frecventa diminutivelor mangaietoare: miorita, draguta, dragutule, bolnavioara.

Testamentul liric al ciobanului moldovean prezinta confruntarea omului cu moartea, superioritatea omului asupra mortii, dar nu prin posibilitatea de a i se sustrage, ci prin capacitatea de a intelege tainele firii, prin conditia omului ca fiinta perisabila.

De aici se desprinde frumusetea sufleteasca a omului simplu, care sie din milenarul cult al mortilor sa cinsteasca memoria celor disparuti prin oficierea unui ritual funerar.

Tot in aceasta parte se prezinta atasamentul ciobanului fata de indeletnicirea sa si fata de munca, in general. El nu-si poate imagina, chiar si dupa moarte, despartirea de turma sa, de oi si de caine.

Cererea ca ingroparea sa fie infaptuita de cei doi presupusi ucigasi sugereaza izolarea totala in care isi duce existenta pe munte si superioritatea morala, caci ii socoteste totusi oameni pe cei doi presupusi asasini.

Cele trei fluiere ce ii vor fi puse la capatai (de fag, de soc si de os) sugereaza functia artei de a exprima toate nuantele trairilor din sufletul uman: „duios", „cu drag" (dragostea abia infiripata), „cu foc" (pasiune rascolitoare, puternica). Se face aici elogiul artei, din care se desprinde si dragostea de viata a ciobanului, caci cine iubeste atat de mult cantecul, arta, nu-si poate dori moartea.

Intalnim in aceasta parte o metafora totala („lacrimi de sange"), care exprima atat durerea absoluta a animalelor, provocata de moartea stapanului lor, cat si durerea sufleteasca a ciobanasului, care trebuie sa se desparta atat de timpuriu si brutal de viata.

Motivul alegoriei mortii ca nunta se leaga de practica superstitioasa potrivit careia tinerilor morti inainte de casatorie li se va face o nunta aparenta, care sa suplineasca „nelumirea" lor. In felul acesta ceremonialului funebru i se substituie unele momente unele momente ale ceremonialului nuptial. „Nunta" nu are aici sensul unui moment de bucurie, ci al imbratisarii cu „mandra craiasa / A lumii mireasa", a contopirii cu intreaga fire. Apar aici transfigurarea unor credinte si traditii romanesti, cum ar fi: la moartea unui om cade o stea, caci fiecare om ii are norocul materializat intr-o stea.

Ciobanul isi roasa mioara sa nu le spuna oilor ca a murit, ci ca s-a insurat cu Craiasa lumii, deci mireasa lui e moartea, iar el e mirele cosmic, nunta cu pamantul e ingroparea, iar caderea stelei, stingerea unei vieti.

Motivul maicutei batrane contine o personificare, o materializare, o intruchipare a dragostei ingrijorate si plina de sacrificiu a mamei. Mama este surprinsa in miscare, in dramatica si chinuitoare cautare, iar cele patru gerunzii (lacrimand, alergand, intreband, zicand) devin un lung geamat dureros. Vestimentatia ei („cu braul de lana") ne indica mediul pastoresc din care vine, iar diminutivul „maicuta" sugereaza sentimentele filiale profunde. Chipul brazdat de lacrimi si epitetul „batrana" sunt semne ale durerii profunde care ii pustieste sufletul si o imbatraneste de dor pentru fiul ei mort inainte de vreme.

Balada e formata din trei parti.

Partea intai are caracter epic, folosind ca mod de expunere naratiunea. Aceasta parte cu prinde expozitia baladei: toamna, undeva in muntii nostri, pe un plai, cobor trei turme de oi, pazite de trei ciobani din trei regiuni diferite ale tarii: unul e moldovean, altul ungurean (transilvanean) si al treilea vrancean. Ultimii doi sunt invidiosi pe primul pentru bunastarea sa si spiritul sau gospodaresc.

Partii a doua ii corespunde intriga baladei: ciobanul ungurean si cu cel vrancean pun la cale un complot impotriva celui moldovean, vrand sa-l omoare, plan dezvaluit de mioara nazdravana stapanului sau. In aceasta parte se foloseste ca mod de expunere dialogul.

Partea a treia are caracter liric, avand ca mod de expunere confesiunea. Este vorba despre monologul ciobanului moldovean, care isi exprima ultimele dorinte inainte mortii, fiind un adevarat testament oral. Aceasta parte cuprinde desfasurarea actiunii si chiar si punctul culminant.

Baladei ii lipseste deznodamantul.

MOTIVUL TRANSHUMANŢEi,
MOTIVUL COMPLOTULUI, MOTIVUL MIOAREI,
MOTIVUL TESTAMENTULUI. MIORITA, capodopera poeziei populare romanesti, a fost descoperita de ALECU ROSSU in Muntii VRANCEI si publicata de VASILE ALECSANDRI in volumul sau de poezii populare.Balada ilustreaza mitul popular mioritic, poetul anonim exprimand aici ideea ca omul accepta moartea ca pe un final firesc al vietii, o conceptie filosofica straveche, ceea ce face ca balada populara "Miorita" sa fie totodata un poem filosofic. Titlul, format din diminutivul,, miorita,,, sugereaza si el gingasia, delicatetea sufleteasca protagonistului si duiosia sentimentelor si anticipeaza incarcatura afectiva a tetului, lirismul sau sfasietor in anumite momente. MAI MULT NU STIU SORRY

Http://explicatia.ro/Miorita.html