Fantoma Lucratorului
In cartierul unde locuiesc eu se afla un atelier de tamplarie care acum e parasit. Nimeni nu stie de ce dar se spune ca acolo a alunecat un lucrator si si-a taiat gatul intr-un circular. Potul mergea bine dar intr-o zi a inceput groaza:
1) intr-o zi eu si un prieten bun de-al meu treceam pe acolo siam zarit la geam o carpa cu sange pe ea. Ne-am speriat putin dar am mers sa vedem ce e (nimeni nu avea cum sa intre sa faca o farsa pentrt ca usile erau incuiate tot timpul) asa ca ne-am gandit sa verificam usile sa vedem daca sunt descuiate (erau incuiate). AM PLECAT DE ACOLO.
2) ziua urmatoare am venit cu mai multi prieteni sa investigam (usile incuiate bineinteles) in spatele atelierului este un mic geam, unde am vazut un chip palid (nu ne-am dat seama daca e barbat sau femeie) care se uita urat la noi.Am fugit cat ne-au tinut picoarele mai ales ca incepuse sa zambeasca malefic la noi.
3) S-a intamplat sa trec din nou pe acolo cand am vazut pe un geam doua maini albastrui si palide si am auzit niste zgomote ciudate si infricosatoare. M-am speriat groaznic de tare.
4) eram la ziua unui prieten cand ne-am dus mai multi acolo(el sta la vreo 40m distanta de acolo) o fata s-a apropiat de usa cand deodata usa sa deschis si a prins-o o mana putrezita de par am tras-o repede si a plecat. Mai tarziu ne-am facut din nou curaj sa merge si sa verificam usa, era incuiata.
ALTE APARITI LA ATELIER, UN OM FARA CAP, SANGE ZGOMOTE STRANI ETC. DE ATUNCI NICI UN COPIL NU MAI TRECE PE ACOLO. Noi credem ca e fantoma lucratorului.
SFARSIT(NU UITATI E REALA)
Marian
Doua Umbre
Psst...
Am sa va spun o scurta poveste. Poate de groaza pentru unii, poate banala pentru altii.
Va pot insa garanta nu numai ca este reala, dar ca am trait-o pe pielea mea.
Ce ati spune de o scurta plimbare prin cimitir? Daca v-ar propune cineva cum ati reactiona? Ati fi incantati? Emotionati? Speriati? Ati merge din teribilism sau curiozitate?
Am primit si eu o propunere similara acum trei ani si pot spune sigur ca nu din teribilism am mers ci din pura curiozitate. Intotdeauna am fost fascinata de lumea din spatele lumii.
Asa ca am mers seara, in afara orasului, intr-un cimitir micut si retras. Panorama iti taia respiratia. Numai ca vizita nu s-a limitat numai la admirat orasul. Era o seara calduroasa si stateam in masina cu trei prieteni, cu portierele deschise larg si ascultam Pink Floyd - The Divission Bell. Numai ca dintr-o data a inceput sa fie frig. Imi ieseau aburi pe gura si am inceput sa simt ca mai era ceva acolo.
Prietenii mei mancau chipsuri si intr-un final s-au decis sa plecam acasa. Radeau, glumeau si erau nepasatori. Recunosc ca m-am simtit usurata ca am plecat. Am iesit din cimitir cu masina si am pornit pe drumul plin de gropi si de damburi. Mergeam incet si am trecut pe langa zidul unei case. Tin minte ca farurile au luminat un colt izolat si nu era nimic acolo. Numai ca imediat ce am trecut pe langa casa m-am simtit privita. Simteam ca este ceva in spate. M-am intors si in locul ala pustiu pe langa care trecusem cu numai cateva secunde in urma erau doua siluete. Transparente si de un albastru inchis, aproape negru. Erau siluetele a doi barbati, unul scund si plinutz si unul intalt si atletic. Si la aceasta ora sunt sigura ca acolo nu era nimic in momentul in care am trecut cand am pornit spre casa.
Si fara sa imi dau seama am simtit, am auzit inauntrul meu, ce au gandit, ce au simtit umbrele. S-au intrebat ce cautam acolo la acea ora. Iar silueta inalta a spus ca sintem doar in vizita asa ca ne-au facut urari de bine. Am intors capul si cand m-am uitat din nou nu mai era nimic.
Credeti ce doriti, eu asta am trait.
Olivia
Scary
Intr-o seara de vara, eu cu prietenii mei ne plictiseam de moarte, noi stateam foarte aproape de cimitir si ne-am hotarat sa spunem povesti de groaza, dar nu oriunde ci in cimitir. Fiind intuneric afara si luminile stinse pe strada era si mai misto, pentru k in felul asta ne speriam unii pe altii mai rau.
Am Inceput sa povestim...dupa un timp se sparge grupul, mai ramaseseram numai 15 copii din 30, fiindca nu mai stiam nici o poveste ne-am gandit sa jucam ascunselea, deodata o prietena vede in spatele meu niste maini infioratoare albe, va dati seama k toti au zis ca e nebuna si nimeni nu a crezut-o. Noi linistiti am inceput sa ne jucam dar ni se facuse frica, pe la ora 1 ne-am hotarat sa mergem acasa eu am ramas la verisioara mea peste noapte. Deodata ea se uita inspre cimitir si imi spune k a vazut ceva deasupra bancii unde am stat si am povestit.
Era o creatura alba imbracata foarte elegant, ca si cum s-ar fi dus la o nunta, noi intoarcem capul neinteresati dar cand ne uitam a doua oara nu mai era, atunci am inceput sa ne speriem, verisoara mea isi aminteste ceea ce a vazut in spatele meu. Mainile acelei creaturi semanau cu ale omului din cimitir.
A doua zi ii spunem bunicii noastre ceea ce am vazut in cimitir si in spatele meu si a spus ca pe banca pe care am stat si am povestit noi a fost omorat un om care urma in acea seara sa se insoare dar venise la mama lui la mormant care murise in urma cu doi ani.
Andrei
Lacul Blestemat
Se spune k intr-un sat indeparta, nu cu multa lume, locuia o familie care avea 3 fete si 2 baieti. Pe timpul verii ei plecau sa faca baie intr-un iaz din apropierea casei lor,nimic neobisnuit. Intr-o zi de vara, calduroasa doua dintre fete pleaca sa se scalde in acel iaz. Intra prima, cu apa pana la stomac, iar cealalta pana la genuchi. Dintr-o data o forta supranaturala o trage pe fata la fundul iazului, sora ei se sperie si iese pe mal plecand dupa ajutoare. La intoarcerea ei, impreuna cu inca 3 cetateni, o vede pe sora ei la mijlocul iazului care statea cu fata spre ea, si facand cu mana, ca si cum ar vedea-o pentru ultima data, iar la scurt timp fata dispare pur si simplu.
Dupa o periodata de timp doi dintre fratii fetelor, vin sa faca si ei o baie,dar acum dispar amandoi! Familia disperata cheama un preot sa sfinteasca iazul. Un preo apare si incepe sa vorbesca, la scur timp o pata rosie se formeaza in mijlocul apei, si o voce infricosatoare ii spune sa plece. Preotul speriat pleaca.
A doua zi acesta se intoarce impreuna cu inca 5 preoti si incearca sa sfinteasca iazul. La fel k si data trecuta pata rosie se formeaza si le spune aceasi chestie, dar acestia refuza sa plece si continue sa vorbeasca.
In acel moment un stalp inalt, parca fara sfarsit se inalta din mijlocul apei,iar acel stalp avea multi colti,iar in fiecare colt erau infite toate persoanele care sau scaldat in acel iaz, iar o voce le spune: Daca continuati sa mai sfintiti apa veti ajunge si voi k restul dupa acest stalp.
De aici in colo nimeni nu stie ce s-a intamplat, toti locuitori acelui sat au disparut, fara nici o urma. Acel sat a fost ingradit cu sarma ghimpata pentru ca nimeni sa nu mai intre acolo. Au trecut cativa ani, si doi turisti sot si sotie au indraznit sa intre in acel sat,chiar daca afara era o pancarda care spunea ca nimeni nu are voie inauntru.
Dar cei doi nu iau in seama pancarda crezand k e o gluma si intra in sat.
Nimic anormal au stat acolo ceva timp, s-au plimbat au facut poze dar cand au iesit au realizat ca amandoi nu mai puteau sa vorbeasca si sa auda, au ramas muti pentru toata viata lor.Si nici in momentul de fata nu se stie unde este acel sat!
Catalin
Aratarea din Noapte
Sa va povestesc ce mi s-a intamplat mie cand aveam vreo 6-7 ani...eram la bunica mea.
Ne-am adunat acolo neamurile pentru ca trebuia sa o dezgroape pe strabunica mea care era moarta de 7 ani si trebuia sa-i faca popa slujba (sau ceva de genu). Dupa ce a dezgropat-o si a facut tot ce trebuia ne-am dus acasa si s-a tinut pomana.
In noaptea aia am dormit cu sora mea intr-un pat mare si langa pat era un scaun. Nu stiu cum am facut ca peste noapte m-am trezit si am vazut ca statea cineva pe scaunul de langa pat si se uita insistent la mine. Tin minte ca avea o esharfa in cap si un pulover in dungi albe cu negru iar in jurul ei era o lumina foarte stralucitoare.
Am incercat sa o trezesc pe sora mea, dar nu ma baga in seama. M-am uitat cam 1 minut la ea. Apoi am inchis ochii si cand i-am deschis nu mai era nimeni in camera. Nici nu am mai dormit in noaptea aia si in urmatoarele zile nu am mai intrat singur in camera aia si nici nu am mai dormit acolo de atunci. Eu cred ca era strabunica mea...
lauramiha întreabă: