Pai cand eram mici eu cu varul meu ne prefaceam ca suntem tot felul de personaje din desene sau inventati de noi. Cum ar fi imi amintesc ca intr-o zi noi eram doi adolescenti care se transformau in dragoni sau in alte chestii :-)). Sau alta data eram niste vrajitori ce pacaleau oamneii mereu dandu-le bauturi toxice. Am avut un prieten imaginar pitic odata cat degetul meu(asa imi imaginam) cu care mereu cand imi era frica sau se oprea curentul vorbeam si nu ma mai speriam asa de tare stiin ca am pe cineva langa mine. Asta m-a ajutat sa scap de frica de intuneric(mai mult sau mai putin). Imagineaza-te pe tine intr-o alta forma si vei gasi prietenul imaginar perfetect.
Zapada890 întreabă: