SSalut, am si o problema, una mai mare.In urma cu 7 luni m-am imprietenit cu o fata la liceul, la inceput eu nu prea eram asa apropiat de ea doar vorbeam si atat, insa cu timpul am inceput sa ma atasez de ea, ii spuneam chestii personale, devenisem prieteni foarte buni.Cam dupa 2 luni de prietenie am inceput sa ii zic ca imi place de o colega de a ei, si in momentul ala chiar imi placea foarte mult tipa, in fine am vorbit desprea ea asa cam 3-4 luni nu puteam sa renunt la ea si ea ma ignora in fine intr-un final am inceput sa renunt la ea. Dupa ce am renuntat la tipa aia la 1 saptamana si ceva, m-am indragostit de prietena aia... eh si aici problema ca nu am stiut cum sa ii zic si i-am zis ca imi placea de ea 50% Sincer in mintea mea nu suna rau adica nu am vrut sa ma refer la ceva urat eu voiam sa spun ca imi place de ea dar imi e teama sa ma pun intr-o relatie cu ea pentru ca imi e frica sa stricam prietenia si pe langa asta am zis unor prieteni ca ma pun cu ea doar pentru ca ma stresa cu un baiat, asta am facut-o pentru ca nu voiam ca prietenii mei sa ma creada un pampalau si ca sunt mort dupa ea.In fine dupa ceva timp ne-am pus impreuna si am stat asa cam 2 saptamani cand am observat ca ea nu mai tine la mine adica imi raspundea mai mult in sila, imi zicea ca mai bine nu mai vorbim un timp si mnah normal ca m-am suparat si am inceput sa vorbim si intr-un final am ajuns la decizia sa ne despartim chiar daca eu inca o iubeam foarte mult...Problema e ca ea isi aminteste mereu de faza aceea cu 50% si mereu imi reproseaza si oricat m-as chinui sa ii explic ca nu a fost asa cum crede ea ca a fost nu ma crede Si a aflat si de chestia aia pe care am zis-o prieteniilor mei si acum spune ca m-am pus cu ea din mila dar nu a fost asa
In fine, realizez ca am gresit mi-am cerut si scuze nu stiu ce sa mai fac nu neaparat sa ne impacam sa fim iar intr-o relatie dar vreau macar sa ramanem prieteni pentru ca eu chiar tin la ea dar ea are acum o parere proasta despre mine, si eu am la fel am fost un mincinos dar chiar tin la ea intrebarea mea este Ce pot sa mai fac acum?

Buna! Mi se pare ca ai profitat, ar fi trebuit sa pui o granita, nu sa o prostesti si sa ii faci sperante ca o placi.Atasamentul asta l-ai folosit gresit.''Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul''sau''Nu lasa pasarea din mana,pentru cea de pe gard''. Intre prietenie si iubire,nu ai pus o limita,si te-ai delasat cu neglijență față de o muncă începută, ai abandonta o treabă începută,un atasment care se pare ca dadea roade, sau ce intentii ai avut? De ce nu ai actionat dupa propriul instinct, neascultand sfatul eronat al prieteniilor? Cred ca singurul sfat care te-ar ajuta este sa iti doresti cu tot sufletul, sa te schimbi, sa te regenerezi fata de starea din care inca nu ai iesit, din starea in care esti si nici nu iti doresti sa iesi cu tot dinadinsul. :O
Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in acest moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!