Ema naturii nu este noua, fiindca ea a fost dezvoltata in poezia romaneasca de Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, George Cosbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonschi. Caracterul epic s; ironic al poemului rezulta nu atat din succesiunea unoi tablouri, cat mai ales din felul in care utilizeaza alegoria, din umanizarea elementelor naturii. Aceasta face ca tema, ideea, conflictul, subiectul sa aiba un caracter romantic, fiindca sunt structurate pe sentimentul naturii, fiindca exprima duiosia si tristetea, dar in acelasi timp ele redau aspecte din viata sociala. Toamna devine si ea un personaj uman, dar in acelasi timp o zana din basm, adica un pcisonaj izvorat din mitologia nationala, deci un personaj fantastic, romantic: „S-a ivit ne culme Toamna. / Zana melopeelor. / Spaima florilor si Doamna / Curcubitacelor". Fantasticul este cuprins pe de-o parte in imaginea subtila a toamnei, care, „Ca-ntr-un nimb de glorie" isi poarta -„haina iluzorie". Ea sta in centrul acestei alegorii a naturii. in care florile, gazele, pasarile au o deosebita capacitate de comunicare, dovedind dubla intentionalitate a autorului: una satirica-sociala si una afectiv-romantica capacitate de comunicare, dovedind dubla intentionalitate a autorului: una satirica-sociala si una afectiv-romantica.
fundita:X:XX:X?
Pentru ca este vorba despre toamna.
anonim_4396 întreabă:
Mistik întreabă: