Am editat raspunsul ca sa ma corectez.
Titlul este:
Cântec despre adolescenţa lui Vasile Roaită
I
Umbra lui bărbătească bătând înclinată,
în largile piețe se-arată,
ca o privire zvârlită-nainte
prin văzduhul amintirilor fierbinte.
Semn călător printre ere,
de tinerețe și putere.
II
Sus, în turnul sirenei,
strigătul îi creștea din pumni,
spre chipul îndelung visat al țării,
apropiindu-l fulgerător
cu gestul mâinii care ferește pieptul rănit.
Adolescența lui fără seamăn era,
ca o mare-nclinată, cu corăbii pe ea.
Piscurile lui lăsau locuri rotunde
unde să-ți cațări trupul, prin ierburile scunde,
și cu mâna întinsă, să abați din cale
liniștea vulturilor în rotogoale.
Herghelia albastră a orizontului fugea
lăsând vise prelungi după ea.
Amurgul îi lovea câmpiile fecunde
cu râuri de culori despletite în unde.
Serile i se ridicau din inimă, pline de stele
cu fulgere rătăcitoare prin ele.
III
Era zvelt și frumos.
Ca o pană de vultur, mlădiu.
Luna lângă el trecea mai jos,
soarele îi răsuna pe mâini, argintiu.
Brațele lui subțiri și prelungi
tatuau liniștea cu dungi.
Și chipul, cu dâra buzelor arcuită,
săruta aerul ca pe-o iubită.
IV
Adolescența e-o frânghie de aur
pe care n-o poți tăia, dacă vrei, cu cuțitul.
Adolescența e-o frânghie de aur
legând nadirul și zenitul.
E ca și cum s-ar desprinde mereu, prima oară,
fiecare bătaie a inimii de trupul tău îndrăgostit,
e ca și cum s-ar desprinde mereu, prima oară,
clipa, mirându-te că nu s-a oprit."
Sursa:
http://webcache.googleusercontent.com/......tp?/search
EllyLizuk întreabă: