Nietzsche ştie. El spune că sensul vieţii este să devenim supra-om, să ne depăşim condiţia umană.
Şi Platon ştie care e sensul vieţii, anume să te dezlipeşti de tot ce ţine de trup şi să dobândeşti înţelepciunea (astfel încât la moarte, sufletul, "psyche" să se poată ridica).
Şi Dalai Lama ştie care este sensul vieţii: "Care este scopul vieţii? Să fii fericit şi util."
Şi preotul meu de la colţ ştie care e sensul vieţii: să trăiască o viaţă cât mai ferită de păcate (şi până la urmă ce sunt păcatele?).
Şi eu ştiu care e sensul vieţii: să nu ştiu care e sensul vieţii.
Cred ce daca am putea defini clar conceptul de iubire ar fi foarte simplu sa realizam care este sensul vietii pentru ca cele doua sunt strans legate intre ele!
Dupa multi ani de analize si framantari am ajuns la concluzia ca IUBIREA se poate defini ca fiind empatizarea dintre suflete, adica acea stare in care ajungi sa percepi si sa traiesti starile celuilalt, atunci cand tristetea celuilalt te apasa si te intristeaza si cand bucuriile si fericirea celuilalt iti lumineaza viata si te fac si pe tine fericit!
Sau mai pe scurt: sa-ti pese de binele si fericirea celorlalti... am folosit pluralul pentru a evidentia sensul IUBIRII UNIVERSALE.
Budistii spun ca nu trebuie sa te atasezi de nimic, nici de bunuri materiale, nici de viata si nici de oameni sau alte fiinte, si toate astea pentru a putea sa iubesti toate fiintele la fel, deoarece atasamentul reprezinta o forma mai intensa de iubire care te leaga de ceva sau de cineva indepartandu-te in schimb de ceilalti!
Dar daca stam sa analizam atent realizam ca iubirea incepe cu noi insine, in primul rand ne dorim fericirea propriei persoane, si aceasta este forma de iubire cel mai usor de perceput si de inteles deoarece o intalnim la toti oamenii... totodata este si cea mai intensa forma de iubire, marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa iubeasca o alta fiinta asa cum se iubesc pe sine insasi.
Urmatoarele trepte ale iubirii sunt reprezentate de legaturile de sange si de familie, in astfel de situatii multi reusesc sa egaleze sau cateodata chiar sa depaseasca ca intensitate iubirea de sine!
Revenind la dilema initiala: consider ca SENSUL VIETII este exact IUBIREA, asta este motivul care ne motiveaza sa traim si sa luptam pentru viata noastra, dorinta de FERICIRE (cu toate ingredientele care concura la obtinerea ei: pace sufleteasca, liniste, sanatate, bunastare, etc)
Cred ca daca am ajunge sa empatizam cu toate fiintele de pe pamant am fi mult mai fericiti, deoarece iubirea universala creeaza o solidaritate care ne face mai puternici.
Ati constatat ca atunci cand ai pe cineva care tine la tine tristetea este diminuata deoarece exista cineva care iti este alaturi si te linisteste iar bucuriile sunt amplificate deoarece abia astepti sa-i spui si celuilalt si sa va bucurati impreuna!
Imaginati-va atunci ce forta are IUBIREA UNIVERSALA.
Pentru mine asta este sensul vietii si cred ca pentru oricine asta ar trebui sa fie: cautarea permanenta si dezvoltarea iubirii pentru a se putea ajunge la iubirea universala!