In urma acelor puncte de suspensie, ramane o umbra de nostalgie si de asteptare. Ultimul vers chiar sugereaza trecerea trista de la plusul cu lapte la sangele dat de abandon. Postalionul mai trece uneori, in asteptarea miresmelor de altadata.
Primul raspuns a reprezentat punctul meu de vedere. Uite aici si un referat:
http://www.romlit.ro/universul_intimitii