Te inteleg perfect. Nu te gandi asa, fi optimista si gandeste-te ca sunt 7 miliarde de oameni in lume, tot iti vei gasi pe cineva. Si eu am trecut prin asta si credeam ca n-o sa mai am pe nimeni pana intr-o seara cand am cunoscut niste oameni minunati. Dumnezeu iti ia din viata niste persoane ca dupa sa iti ofere ceva mult mai bun. Momentam n-o sa iei in serios citatul acesta, dar mai tarziu vei vedea.
Te pup, ai grija de tine!
Saracuta de tine...imi pare tare rau ca treci si tu prin asa ceva pentru ca crede.ma am avut si eu asa zile proaste. Intr.adevar, nu exista prieteni, aia sunt doar asa, de frumusete, dar ce sa.i faci, nu putem schimba nimic.
Sunt zile cand te intrebi care e rolul tau pe pamant daca oricum esti singur. Pai, tocmai asta si e misiunea ta pe pamant, sa iti gasesti prietenul tau adevarat. Gandeste.te, e numai un singur om din cele 7 miliarde existente. Dar sa stii ca el exista si tu trebuie sa il gasesti.
Se zice ca pe terra mereu au fost si vor fi un numar par de oameni, astfel ca fiecare isi are prietenul lui, undeva.
Stiu ca poate nu te intereseaza toate chestiile astea dar, oricum, ceea ce voiam sa iti spun este sa nu judeci prea aspru lumea. Suntem copii la urma urmei asa ca nu trebuie sa fim prea exigent cu semenii nostri. Tu nu esti exigenta dar pozitiva. Asa ca bucura.te de micile placeri ale vietii!
Buna! Crede-ma si eu am fost exact ca tine in urma cu 1 an...fostii prieteni erau alaturi de mine doar pentru ca ii ajutam, le dadeam temele si eram bun cu toata lumea. Eram "prostul tuturor" (vorba vine, sunt primul la toate de obicei dar intelegi tu...toata lumea profita de bunatatea mea).
Ce am facut? Am inceput sa privesc lucrurile altfel, sa nu-mi mai pese de altii decat in cazul in care si lor le pasa de mine.
La liceu am inceput sa fiu considerat un "oportunist", un "vanator de note", un "ratat fara viata sociala" s.a.m.d. Totusi. Cu ocazia aceasta am reusit sa vad ce prieteni au ramas alaturi de mine. 2 la numar. Acum ma inteleg cu ei ca fratii, suntem cei mai buni prieteni, vorbim orice si sunt sigur ca nu o sa ma tradeze ca restul intrucat daca ar fi avut intentia aceasta atunci ar fi facut-o de mult.
Crede-ma...fiecare are oameni alaturi de care se simte bine si oameni pe care nu ii suporta. Lumea este plina de profitori vai de ei carora nu le pasa decat de propriile interese. Ei nu dau 2 bani pe prietenii cu persoane bune la suflet. Ei vor "prieteni de fite".
Nu toata lumea are privilegiul de a-si gasi prieteni adevarati.
Totusi, toata lumea are posibilitatea de a-si gasi astfel de persoane.
Eu m-am imprietenit cu aceia chiar daca la momentul respectiv eram o persoana foarte dificila. De aceea tin sa cred ca undeva acolo exista persoane exact ca tine care nu au avut prea mare noroc in gasirea prietenilor.
Eu iti spun ca nu esti singura. Unii spun ca trebuie doar sa astepti, si lucrurile se vor rezolva de la sine. Or sa apara si persoane bune.
Eu n-am nici macar prieteni "falsi" dar am citit ceva si parca o luminita s-a aprins in departare de fapt chiar mai mult de atat. Evanghelia dupa Matei, capitolul 5 si dureaza cinci minute sa citesti tot ce scrie acolo.
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
E adevarat ca e greu in ziua de azi sa poti sa ai un prieten adevarat. De obicei lumea umbla mereu in grupuri, iar tu simti ca nu ai ce cauta langa oamenii aia, desi poate ca este unul printre ei care ar fi destul de ok.
Sinceritatea si autenticitatea nu sunt pretuite. Daca te duci la cineva si ii zici pur si simplu ca ai vrea sa petreceti timp impreuna si nu stiu ce si nu il cunosti, o sa iti zica nebun.
Nu ajungi sa cunosti oamenii suficient de bine ca sa poti lega relatiile astea de prietenie in care iti sunt ca frati.
Sa stii ca si sa ai prieteni poate fi obositor. Pentru ca trebuie sa fii acolo pentru ei, sa iti pese, sa te gandesti pentru ei atunci cand ei nu o fac, sa le arati cat de minunati pot fi cand au uitat.
Si nici nu ai putea sa faci asta pentru zeci de oameni. De asta sunt prietenii adevarati atat de putini.
Cand ai un prieten adevarat esti primit ca un frate al lui. Familia te accepta. Mananci la o masa cu ei. Dormi acolo uneori. Mergeti in vacante. Pana nu se intampla asta nu e prietenie adevarata. Si ajungi greu acolo.
Acum 3-4 ani as fi spus ca am zeci, sute de prieteni. Si nu ca as fi mintit pentru ca erau material de prieteni. Erau oameni cumsecade. Dar totusi nu a fost aceeasi intensitate in dorinta de a fi prieteni, nu a fost aceeasi toleranta, nu am avut aceleasi prioritati.
Prietenia adevarata este o drama. La fel ca si iubirea adevarata. Te zbati in arena, transpiri, sangerezi, cazi pe jos, te tarasti. Dar o faci pentru cineva, impreuna cu cineva, privind spre aceleasi orizonturi. Si merita. Chiar merita.
Dar tristul adevar ca o relatie adevarata se formeaza in ani.
Se spune ca daca treci de 7 ani de astfel de prietenie cu cineva, veti fi prieteni pe viata. Ei bine, cred ca ramane doar sa probam asta.
De obicei nimeni nu este facut special pentru tine. Prietenii adevarati sunt acei prieteni care ne inteleg cu adevarat si le pasa de noi poate mai mult decat de ei atunci cand ne este foarte greu si realizeaza ca singuri nu putem merge mai departe.
Dar avem nevoie si de prietenii care ne pot oferi clipe frumoase. Unii prieteni sunt doar pentru ca sa faci sport cu ei. Sau ca sa vezi filme. Sau ca sa calatoresti. Nu vor fi niciodata prietenii care sa te prezinte poate familiei. Nu vei fi un frate sau o sora. Dar daca gasesti suficiente motive cat sa ramai acolo, nu cred ca vei regreta. Dar nu le cere sa te inteleaga. Pentru ca daca nu au facut-o la inceput, putin probabil sa o faca mai tarziu. Cere-le doar respect si sinceritate. Si putin timp din cand in cand.
O sa fie si bine. E greu sa nu poti avea prieteni. Sa nu ai un partener de cuplu care sa fie acolo. Dar cu timpul o sa inveti sa iti oferi mai multe lucruri frumoase. Pana gasesti acele persoane, cauta sa afli cine esti. Daca te sperie ceva dar iti doresti totodata foarte mult, risca.
patrizia696 întreabă: