Sunt băiat şi recunosc că plâng pentru o fată. Am 17 ani, şi de când am văzut-o lumea mea s-a schimbat.
Am început să o plac tot mai mult, m-am îndrăgostit grav de ea, şi sincer o iubesc.
Ea nu ştie ce simt pentru că nu am vorbit cu ea nici-o dată, doar ne vedem la o biserică (penticostală) din sat.
Nu am avut ocazia să o întâlnesc în alte locuri să pot intra în vorbă cu ea. O dată după program, am aşteptat-o afară la ieşire (era seară), dar nu am avut nici un gram de noroc deoarece am dat şi de părinții ei, aşa că nu am avut nici-o posibilitate.
O surprind uneori că mă priveşte când nu sunt atent, iar când o privesc şi ea ştie asta, observ că are emoții.
Mă gândesc că poate mă simpatizează, însă mie cam frică să intru în vorbă cu ea.
Sunt şi timid de fel, fata are 15 ani, nu ştiu cum să procedez mai corect, pentru că nu vreau să o sperii spunând-ui direct.
Plus că mă confrunt cu anxietatea, şi de multe ori mă descurajez şi ajung să îmi urăsc viața.
Nu doar pentru această fată, ci şi pentru anxietatea pe care o am. Sunt cam singuratic, nu prea comunic cu părinții deoarece nu mă înțeleg, iar cu prietenii nici atât.
Țin prea mult în mine, nu găsesc o modalitate prin care a mă descărca decât plângând.
Nu am pe nimeni care să mă înțeleagă, mai tot timpul sunt trist şi îngândurat.
De liceu m-am lăsat, aşa că mă gândesc la un loc de muncă, dar cu anxietatea incă nu ştiu ce să fac. La fel şi cu această fată, prima oară am văzut-o undeva prin noiembrie 2015, de la prima vedere am plăcut-o dar nu am crezut că o să ajungă să însemne atât de mult pentru mine.
Sincer nu am venit aici să cerşesc milă, mai bine nu răspunde dacă vrei doar să critici!
Aş vrea câteva sfaturi, poate mai sunt băieți pe aici aşa ca mine, aş vrea să vorbim şi în privat dacă se poate.
Sper că m-am făcut oarecum înțeles.
Mulțumesc pentru fiecare răspuns în parte!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook