Sunt curioasa daca mai e cineva in situatia mea: Am terminat liceul, iar apoi viata mea s-a schimbat radical, in rau. Nu am luat bacu', dar asta nu din motivul ca as fi proasta, ci pentru ca nu mi-am dat interesul absolut deloc si regret acum.
Locuiesc intr-un mediu rural, unde nu am prieteni. Bineinteles ca exista persoane apropiate de varsta mea, dar intotdeauna am fost o persoana mai selectiva, nu ca as avea ceva cu persoanele respective, dar pur si simplu nu ma integrez.
Am intrat in depresie, prietenii din liceu nu au mai dat nici un semn, rar mai vorbesc cu o buna prietena din orasul in care an terminat liceul, ma simt ca si cum viata nu mai are nici un rost, nu mai am motivatie sa fac nimic, parintii mei nu ma inteleg, mai ales tatal meu, nu am avut niciodata o relatie buna cu el si au inceput dintr-o data sa se stranga toate relele in jurul meu. Am devenit foarte anxioasa, nu mai ies deloc din casa, nici macar in curte, am o conditie fizica foarte proasta, am inceput sa am tahicardie, palpitatii si senzatii de sufocare. ma simt din ce in ce mai rau si de multe ori am avut in gand sa pun capat durerii, daca intelegeti ce zic. nu sunt nebuna, dar psihicul meu e la pamant, nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec eu... din copilarie am avut o viata mai aiurea, am fost mai grasuta din totdeauna, acum la 19 ani 1.65 am o greutate de 90 kg, niciodata nu am fost mai slaba si mi-as dori sa pot slabi, dar se pare ca e ceva genetic si e mult mai greu, am mostenit din familie toate problemele posibile..Sunt foarte multe de zis.
Imi doresc sa ma inteleaga cineva si daca mai trece cineva prin ce trec eu, mi-as dori sa pot discuta cu acea persoana.
P.S - Imi cer scuze pentru scrisul haotic, am prea multe de spus si nu stiu cu ce sa incep.

Pai cam in aceeasi situatie pot spune ca sunt si eu.Din nefericire am picat bacul la o materie care mi-a creat dintotdeauna probleme (matematica) si totul s-a cam naruit.E adevarat, nu prea mi-am dat interesul si in mare parte normal ca este vina mea dar au mai existat si alti factori sa zic asa care au contribuit la esecul asta.Mi-as dori sa fac o facultate, chiar daca nu m-as alege cu nimic de pe urma ei, mi-e dor de colectivul din liceu, sa cunosc oameni noi.As vrea sa plec in afara, sa muncesc, orice numai sa cunosc oameni noi.Pot spune insa ca familia mea (mama, unchii. cel putin pentru ca tata e decedat) au fost alaturi de mine si m-au sustinut in tot ce am facut.Ma gandesc ca implinesc 21 de ani si nu prea vad nimic in fata.In despresie nu sunt inca, dar cateodata chiar ma simt singur, foarte singur.Simt ca nu e nimeni care sa ma inteleaga.Cat despre problema ta cu greutatea, si eu dupa moartea tatalui meu am avut o depresie in adevaratul sens al cuvantului. Dintr-un baiat pus tot timpul pe glume, sportiv si extrovertit am ajuns sa ma ingras incredibil de repede si mult, ajunsesem undeva la 100 kg. Pana intr-o zi cand am realizat ca renuntasem la tot ce facusem de placere si cu un scop in viata mea (sport) si m-am apucat sa slabesc iar acum macar din punctul asta de vedere sunt multumit. Avand in vedere ca o problema genetica la tine, nu prea stiu ce sa spun, cred totusi ca daca iti doresti poti slabi cu putina rabdare si ambitie.Palpitatiile, tahicardia si senzatiile de sufocare sunt dupa parerea mea si din cauza greutatii putin mai mari dar si din cauza psihicului.Tot ce te sfatuiesc e sa uiti macar pentru cateva minute la gandurile proaste, sa meditezi asupra tot ce s-a intamplat in viata ta pana acum (bun sau rau) si sa te gandesti ce ai vrea sa faci pe viitor (cateodata functioneaza). Cred ca sunt destui adolescenti in situatia ta (chiar si eu oarecum) si sunt mult mai multi care au trecut prin lucruri mult mai grele pana la 20 de ani, lucruri prin care altii nu vor trece toata viata. Daca doresti sa mai discutam, lasa-mi un mesaj privat sau ceva. Have a nice day!