Sunt fata, am 15 ani si vreau sa ma sinucid, NU MAI REZIST! Am fumat tutun un an de zile, prin septembrie m.a prins mama ca fumez. Nu am mai pus gura pe tigara, mi.a fost relativ greu, dar nu imposibil. Mama imi reproseaza de atunci in fiecare seara ca eu inca fumez, insa nu e asa. A spus ca nu mai are incredre. Si mai e o problema, am lipsa de magneziu, de vitamina D si am si tiroida. Imi tremura mainile, ea o tine pe a ei ca fumez iarba si de asta imi tremura mainile, insa i-am explicat de n ori ca e de la lipsa de calciu sau tiroida. I-am spus sa ma duca sa imi faca analize ca sa se convinga de faptul ca nu ma droghez sub nici o forma, dar la mine in cartier se fumeaza iarba la colturile blocului si stiti si voi mirosul ala il inhalez destul de des cand ies afara de pe la altii care fumeaza la mine in spatele blocului, poate ieşi la analize ca ma droghez daca eu respir (gen doar pasiv) de pe strada si uneori simt ca ma ia si pe mine putin stare de euforie? Simt miros de iarba cam de 3 ori pe saptamana... In fine, partea cu sinuciderea. M-am saturat efectiv de reproşuri! Imi spune ca am facut-o de ras ca fumam, ca ea nu se gandea sa fiu in stare de asa ceva si ca atunci cand mi-a mirosit degetele ii venea sa bage un cutit in mine sa ma omoare si ca nu ma mai privea ca pe copilul ei. Ma gandesc ca indiferent ce greseli ar face, copilul tau tot copilul tau ramane si il iubesti asa cum e el, insa mama nu gandeste asa. Nu ar trebui sa accepte ca am gresit? Au trecut 3 luni de atunci si inca imi reproseaza mereu. Nu mai vreau sa traiesc! M-am saturat sa tipe mereu la mine si sa ma acuze de lucrui pe nedrept (ca ma droghez)! Cu tigarile da, am gresit, recunosc, i-am recunoscut si i-am jurat in fata ca eu nu mai pun gura pe tigari cat timp stau sub acoperisul ei. Si m-am tinut de promisiune. Ea nu are habar cat de greu mi-a fost sa ma abtin sa nu mai fumez si cat de greu imi este si acum sa nu cad in ispita. M-am straduit foarte mult sa nu cad in plasa tentațiilor. I-am explicat de nşpe mii de ori frate, dar m-am saturat! Nu, nu am probleme psihice, m-au dus ai mei la doctor acum un an si ceva si nu am nici o problema psihica, insa mai mereu de cand ma stiu, inca de cand eram micuta am fost mai "plangacioasa" daca pot spune asa, mai emotionala, adica ma consumam din orice. Dupa atatia ani m-am cam saturat, mi-a cam ajuns si mama care imi aduce aminte in fiecare seara ce om nenorocit sunt si ca nu ma mai suporta. Parerea mea este ca face prea mare drama doar fiindca am facut o greseala de adolescenta. Altele la varsta mea se f** cu barbati de 30 de ani, eu inca sunt virgina si asa planuiesc sa raman pana in noaptea nuntii. Singurul lucru rau care m-a atras a fost tigara. Mereu am fost un copil cuminte, poate chiar prea cuminte, tocmai de asta copiii isi bateau joc la scoala de mine si nu sunt urata, dar nu sunt nici mare printesa. Sunt simpatica, draguta as putea spune, de imbracat ma imbrac cu haine super ok, dar ei ma vedeau mai slaba de inger, mai neputincioasa, daca ma pot exprima asa, si de asta ma batjocoreau. Am gasit in tigari un refugiu. Imi dadeau incredere in mine, ma calmau, ma faceau sa prind curaj sa trec peste tot si nu mai plangeam din orice. Ma simteam mult mai sigura pe mine! Insa acum, cand nici mama nu ma mai iubeste cum ma iubea inainte, in vremurile in care tinea la mine ca la ochii din cap, dar acum imi spune mereu ca nu mai tine la fel de mult la mine. Nu mai pot trai asa. Am incercat de multe ori sa ma sinucid, insa mi-a fost prea frica de durerea simtita atunci cand iti tai venele si mi-a fost si mila de tata. Acum ceva timp, am aflat ca pot face supradoza de paracetamol sau chiar antibiotice, ori Lasix care am inteles ca provoaca infarct, iar celelalte doua ori intri in coma, ori mori pe loc. Chiar ma tenteaza sa o fac pentru ca nu pare deloc dureros precum alte metode, inima mea nu mai rezista sa traiasca asa, ma consum in fiecare seara, din pacate nu prea ma lasa creierul sa ma sinucid.
Am 2 intrebari pentru voi:
1. Daca ihalez atat de des miros de iarba de pe strada, poate iesi la analize ca ma droghez?
2. Cate pastile ar trebui sa iau pentru a muri sigur 100%?
3.Pot oare sa rezolv problemele astea fara sinucidere? Eu nu cred sincer pentru ca mama nu ma intelege!

Ar trebui sa mergeti, impreuna, la un consilier.
Nu te mai gandi la sinucidere, gandeste-te cum sa gasesti o cale de comunicare cu mama ta, cum sa-i recapeti increderea. Mie mi se pare ca mama ta exagereaza, dar necunoscand toata povestea, adica si versiunea ei, nu pot sa ma pronunt. Tu pari o fata isteata, te exprimi bine si scrii corect fata de alte "intrebatoare" de pe aici, asa ca aduna-te si gaseste o solutie. Stai de vorba serios cu mama ta, fara santaje, fara lacrimi, vorbeste-i cu maturitate, nu se poate ca dragostea unei mame sa dispara dupa o greseala minora, atatia copii fumeaza si fac tampenii...

"...si asa planuiesc sa raman pana in noaptea nuntii." - Păi dacă te sinucizi, mai apuci noaptea nunţii? Un sfat îţi dau: nu te mai duce in compania ălora care fumează iarbă. În felul ăsta n-o să mai miroşi. Şi mai e ceva, e foarte probabil că o să începi să fumezi iarbă şi tu dacă te întâlneşti aşa de des cu ei. Tentaţia e mare. Şi nu pari a fi foarte rezistentă în faţa tentaţiilor. Termină cu ei, caută-ţi alţi prieteni, mai serioşi, şi vezi de viaţa ta. Găseşte-ţi un amic care nu fumează nici tutun, nici iarbă, nici nimic şi întră în rând cu lumea civilizată. Vei câştiga în primul rând respectul de sine şi apoi aprecierea celorlalţi.
Uite că am zis că îţi dau doar un sfat şi bag seama că ţi-am dat mai multe.

Daca tot continua cu ideea ca tu fumezi dupa atat timp si ti-o zice in fiecare zi ia-o si tu ca pe o gluma, glumeste pe seama asta si incearca sa-i mai explici treaba cu lipsa de cele mentionate mai sus, n-ai ce face altceva. Nu e mare lucru oricum, trebuie sa stii doar cum sa tratezi problemele, in cazul asta sa destinzi atmosfera si o sa va intelegeti mai bine si rezolvati si cu problemele.

Substanta activa din cannabis, "thc", nu provoaca euforie.

Nu-i mai pune la suflet vorbele.
Poate se comporta asa deoarece ea vede cum esti afectata si probabil ii place, naiba, cine stie ce-i in capul ei? Dar tu da-i un pic de ignor si concentreaza-te pe altceva.
Unii parinti sunt batuti in cap si orice le-ai spune, ei tot pe-a lor o tin. Cred ca ei au mereu dreptate si ca-s cei mai destepti. Pe naiba...
Creste un pic de orgoliu si respect fata de tine. Daca nu te respecti tu pe tine, atunci cine?
Lasa, mai stau cativa ani cu ea, pana te duci la facultate si apoi o sa-ti duca dorul.
Treaba asta cu sinuciderea e o prostie... Din cauza ei sa faci asta? Ar trebui s-o lasi in legea ei si sa te deconectezi sentimental sau sa-ti indrepti atentia catre altcineva, cineva caruia ii pasa cu adevarat de tine.
Cand vorbeste, du-te in camera ta, iar daca vine dupa tine zi-i ca n-ai chef sa-i asculti vorbele pe care ti le-a insiruit de 1000 de ori si sa mai schimbe placa.
Adopta o atitudine pasiva.

Nu merita sa te omori,mai ales ca esti fata,incearca sa treci peste asta,sa treci scoala,liceul si facultatea,apoi sa iti gasesti un sot,si sa te tina el, si poti sa le rezolvi fara sinucidere, si du-te la analize singura, si incearca sa explici, si te duci acasa cu analizele daca poti

Ai doar 15 ani, sinuciderea chiar ar fi o mare prostie. Toata lumea are parte in viata de cel putin o criza depresiva in care ai o stare de aia naspa ca nu stii de ce traiesti, de ce existi, care e scopul tau, ce o sa faci cu viata si bla bla.Nu exista om care sa nu aiba probleme ori din cauza familiei, ori din cauza relatiilor premature cu baieti, ori din cauza faptului ca prietenii vin si pleaca.Nu trebuie sa cedezi la toate astea pentru ca ai un viitor in fata, si chiar daca nu stim, ceva ne este destinat sa ni se intample.
Despre familie si parinti, crede-ma ca am auzit de toate felurile de "mame". Una a incercat sa ii fure lantul de aur de la gatul copilului ei in timp ce dormea ca sa il vanda, alta facea copii cu copii in camera si saracul copilas statea cu perina in cap si o auzea pe mamica cum geme, cerea bani de chirie copilului, unii isi flamanzesc copii, si multi nu le ofera iubire si afectiune. In lume sunt toate felurile de oameni, si din pacate unii nu merita sa fie numiti parinti. Iti spun tie ce le-am spus si prietenilor cu minunati "parinti" : DACA TU NU AI AVUT PARTE DE PARINTI ASA CUM TI-AI DORIT, OFERA-LE COPIILOR TAI TOT CE TI-AI FI DORIT TU SA PRIMESTI. Cam asta au facut mama si tatal meu, imi ofera mie ce nu au primit ei, si la randul meu voi face si eu asta cu copiii mei. Poate Dumnezeu ti-a lasat parintii pe care ii ai pentru ca tu sa fi un parinte bun si sa realizezi ce nu trebuie sa faci. Nu mi se pare normal ca o mama sa spuna ca ii vine sa bage cutitul in copilul ei, dar nu poti sa schimbi familia... Iti mai spun ceva : unele persoane din viata noastra sunt trecatoare, mai ales cele de la varsta asta de 15 ani. Daca ai probleme in familie banuiesc ca vei incerca sa te atasezi de prieteni sau de iubit daca ai (dar crede-ma ca pana pe la vreo 20 de ani, toate relatiile se destrama in cateva luni sau maxim un an, asa ca nu incerca pentru ca o sa ramai cu dezamagiri). Incearca sa nu te atasezi prea mult de prieteni, pentru ca vor pleca de langa tine dupa un timp si va fi mai rau. Daca poti, incearca sa te atasezi de cineva din familie, daca ai un tata bun, sau bunici, matuse, verisori, pentru ca noi oamenii avem nevoie de sprijin de undeva.Chiar daca mama ta nu e o mama buna, poate ai putea rezolva cumva unele din probleme prin comunicare libera. Adica sa ii spui tot ce gandesti, sa ii spui probleme si altele. Din moment ce nu are incredere in tine, probabil ai mai facut tu ceva inainte, poate ai mintit de exemplu, si mama mea ma minte si nu am incredere in ea, iar sa stii ca e cam greu sa recastigi increderea unei persoane. Daca ai nevoie de ajutor sau suport, poti sa imi scrii. Sfatul meu e sa incerci sa vorbesti cu ea. Si apropo. multi copii fumeaza de la varsta ta, eu nu am cedat, insa majoritatea colegilor fumeaza... Important e ca vrei sa te lasi si incerci.

La cate raspunsuri ai primit si vei primi nici nu stiu daca va mai conta asta...totusi poate il vei citi.
Prin actiuniile pe care vrei sa le faci de fapt iti dovedesti neputinta si lasitatea, ceea ce nu cred ca trebuie sa te reprezinte, viata fiind constituita din bune si rele. Acesta reprezinta, poate, un moment mai delicat pentru tine, insa trebuie sa treci prin el, fie greu sau usor si vei vedea dupa aceea ca experienta asta te va ajuta in viata sa gestionezi mai bine urmatoarele situatii. Nu trebuie sa clachezi si sa spui ca vrei sa-ti iei zilele pentru ca nu ai de ce, gandurile astea nu trebuie sa existe in mintea unui adolescent de 15 ani. Iti recomand sa vorbesti cu prieteni, cu cineva, sa iti ocupi timpul cu diferite activitati si sa incerci sa tratezi cumva detasat anumite probleme. Increderea pierduta se castiga mai greu, insa in timp o vei capata daca vei aduce satisfactii.
In situatia asta ai si tu partea ta de vina si treubie sa ti-o asumi si sa iesi cu capul sus din aceasta batalie, iar inainte de a critica pe cineva punete in locul lui. Ai luat o decizie si trebuia sa te gandesti la eventalele urmari. Oricum, acest gand al tau trebuie sa dispara, in primul rand, gadestete ca o sa treaca perioada aceasta, ea poate fi catalogata si ca o criza a varstei si va trece totul. Ti-ai pus intrebarea ce se intampla daca tu nu vei mai fi? Ce se intampla cu cei apropiati tie? In viata te vei confrunta cu probleme mult mai mari decat aceasta si vei vedea ca ceea ce crezi tu acum te ingenunchiaza psihic nu reprezinta decat o farmitura din adevaratele greutati ale vietii. Gandeste-te ca exista persoane ce nu au picioare si maini si nu-si iau viata din cauza asta, copii ce traiesc in orfelinate, centre de plasament cu situatii dificile, pe strazi, abuzati de parinti, unii chiar alcoolici.Trebuie privita si partea plina a paharului. Eu mi-am creat un fel de motto, daca pot sa-i zic asa, in care imi spun ca nu are sens sa fiu trist, suparat, cu stare de angoasa, sa gandesc negativist, pentru ca o viata am si trebuie sa o traiesc din plin, fericit, entuziast si plin de viata. Din situatiile dificile incerc sa extrag partile pozitive, pentru ca si acestea reprezinta o experienta de viata ce ma vor ajuta in viitor.
Relatia dintre tine si mama ta nu o cunoaste nimeni de aici, insa incearca sa porti discutii cu ea si sa-i explici "drama" prin care treci, descarca-te comunicand cu prieteni si gaseste-ti o refugiere in altceva.
Ca o concluzie, prin a-ti pune capat zilelor nu rezolvi nimic, ba chiar vei lasa durere in urma ta si iti prezint o ipoteza care sper din tot sufletul sa nu se intample: daca incercarea ta de a lua supradoza de ceva nu reuseste si ramai cu sechele pentru tot restul vietii? Calmeaza-te inainte de toate, gandeste obiectiv la aceasta situatie pentru ca timpul trece repede si bucura-te de anii de liceu(presupun ca esti clasa 9). Ai grija de tine.

Orice ai face sa nu cumva sa ajungi la sinucidere. Mama ta o sa vada ca nu fumezi pana la urma spune-i sa te duca la doctor sa se convinga ca te-ai lasat sau pune-o sa te miroase sa te verifice si petrece cat mai mult timp cu ea si apropie -te de ea cat de mult posibil. Explica-i ca ai inteles sa nu fumezi si i-ai urmat sfatul. 1- nu iese la analize 2- iti recomand sa nu ajungi la chestia asta pentru ca in lumea asta ai doar o singura viata ea poate fi mult mai frumoasa decat o vezi tu. Acum mai sunt si greutati in viata dar pentru asta e facuta, ca sa vezi si incercarile vietii. Gandeste-te ca viata sta e singura si alta nu o sa mai ai. Te vei duce pentru totdeauna si ianpoi nu te vei mai putea intoarce pe pamantul asta. Viata merge inainte, mama ta te va intelege si cu timpul iti va recastiga increderea tu doar incearca sa faci cat mai multe lucruri prin care sa ii demonstrezi ca nu fumezi. 3- Normal ca poti, sunt n metode prin care poti sa iti iei gandul de la asta cateva ti le-am zis eu daca nu incearca sa vorbesti cu un psiholog despre problema ta el iti va zice ce sa faci

In primul rand scapa de gandul sinuciderii si cat de repede posibil caci daca ai ajuns sa mentionezi asa ceva ai ajuns intr-un stadiu foarte grav si te rog concentreazate pe tine ca ai putere de stabilitate si esti o fiinta omeneasca ce isi merita viata si nu mama ta are decizie asupra vietii tale mama ta e responsabila de educatia ta si cresterea ta insa tu trebuie s anul mai iei in considerare reprosurile mamei si sa fii hotarata sa nu mai consumi iarba din aia si sa o faci pe mama ta se te creada apoi cu o pozitie ferma una hotarata de fata ce e cale sa devina majora nu peste mult timp sa iti tii tare pozitia ta inaintea mamei tale si mai ales asta in primul rand incearca si conntacteaza un preot ortodox sau pastor penticostal si lui sa te destainui totalmente dumnezeu e viata si dragoste pe cand daca te sinucizi nu te mai poate ierta nici macar dum, nezeu si sufletul tau va fi chinuit in veci in iad

In ce oras locuiesti? Bucuresti>?

Lasa.mi un numar de telefon e foarte important sa iti fie cineva alaturi de partea ta in astfel de situatii

1) la analize iese doar cata iarba consumi asa ca nu iti fa probleme daca nu consumi
2) nu incerca cu paracetamol ca nu merge, doar iti distrugi organismul si ai parte de moarte in cativa ani
3) sinuciderea nu e o optiune atat de buna. Incearca sa mai vorbesti cu mama ta

Ști? Ai greșit că ai fumat, dar mama ta ar trebui sa te înțeleagă SI sa te ierte toți mai greșim cat despre sinucidere eu nu sunt de acord... Iar despre problema cu inhalatul drogurilor de pe strada nu știu ce să zic

EVIDENT CĂ POȚI REZOlor PROBLEMELE ȘI FĂRĂ SINUCIDERE!
NU-O FACE! NU AI PENTRU CE SĂ O FACI!
Și dacă te sinucizi, ce rezolvi? Cine știe unde te duci pe partea cealaltă și nu rezolvi chiar nimic, în schimb dacă te liniștești și găsești o soluție la problema cu mama ta, pe urmă îți trăiești iarăși viața liniștită.
Stai liniștită nu ești singura care se consumă din orice, și eu sunt; de fapt eram tot la fel de sensibilă ca tine, am 14 ani și nici eu nu mă înțeleg prea bine cu mama mea din foarte multe motive ( nu ți le mai explic că aș face un roman) dar în fine, și eu mi-am cumpărat pe ascuns o țigară electronică și am început să vapez cam de acum 2 luni și cred că dacă ar găsi-o maică-mea când ar veni acasă ( că este plecată-n străinătate) aș ajunge în situația ta... și am primit reproșuri de la bunică mea că pe ce am dat banii, chiar dacă erau banii primiți de ziua mea și-n fine... recunosc că am avut și eu gânduri suicidale o singură dată atunci când bunicii mei au început să-mi reproșeze încontinuu că m-am lăsat de tot cu învățatul și în acel moment mi-am amintit de presiunea care au pus-o pe mine ei și cu învățătoarea mea în clasele primare. Învățătoarea mea atunci m-a stresat enorm, era și mai în vârstă și ne mai dădea și câte una și pot spune că ea ar fi și o cauză a neîncrederii mele în mine; Am învățat foarte bine la toate materiile din clasele mici și până acum, nu am tocit, am învățat doar că de la un timp m-am săturat de unele materii și profesorii și buncii (obișnuiți cu mine cea ascultătoare) au început să-mi reproșeze că m-am lăsat de carte; de profesori mă durea-n bască, dar mă consumam de ceea ce-mi reproșau bunicii. M-am gândit să mă apuc de sport, de bodybuilding acasă și mi-am cumpărat greutăți și am început să fac antrenamente cu greutăți și cardio, dar nici nu am putut să le duc până la capăt din cauza mentalității încuiate a bunicilor mei. "E o prostie!
Te accidentezi! Faci hernie! De ce dai banii pe prostii?„ îmi tot spuneau când mă apucam de antrenamente; "Nu mai înveți! Te-ai lăsat!„ când veneam de la școală și pe deasupra se certau încontinuu și nu mai suportam atâta ceartă și reproșuri; unii colegifăceau mișto de mine la școală ( cred că din cauza faptului că eram prea blândă; și cred că am greșit că am încercat să-mi potolesc agresivitatea; trebuia să o descarc pe unul dintre ei ca să nu se mai pună cu mine) și în zilele acelea mi-am amintit și conflictele cu mami și cât de mult am fost luată-n râs prin clasa a 5 a și a 6 a și atâtea chestii din viața mea care m-au afectat profund și m-am gândit ce-ar fi dacă mi-aș pune capăt zilelor... mi s-au întunecat gândurile așa pe moment, nu am mai gândit logic; mintea mea se îngustase la doar o singură soluție: sinuciderea. Au fost acele secunde în care m-am subestimat pe mine ca ființă umană! Apoi mi-am zis: "Am fost adusă pe pământ cu un scop. Sunt o ființă ca toate celelalte, de ce să-mi iau zilele?
Dacă-mi iau viața nu o mai pot recupera niciodată; este cel mai de preț dar pe care îl avem noi ca oameni„ Ghici ce am făcut... am scris pe o foaie motive pentru care merită să trăiesc pe pământ, motive pentru care să nu mă sinucid și să nu îmi iau zilele.
FĂ ȘI TU LA FEL! UNUL DINTRE MOTIVE ESTE CHIAR TATĂL TĂU DE CARE SPUI CĂ-ȚI ESTE MILĂ, GÂNDEȘTE-TE CE DURERE I-AI PROVOCA DACĂ AI FACE AȘA CEVA, GÂNDEȘTE-TE LA RUDELE TALE, LA VECINII, PRIETENII ȘI TOȚI CUNOSCUȚII ȘI APROPIAȚII TĂI! GÂNDEȘTE-TE LA TINE! DE CE SĂ TE CONDAMNI TU PE TINE ÎNSUȚI LA MOARTE? ȘI ÎNCĂ UN SFAT: ÎNCEARCĂ SĂ TE BUCURI DE BUCURIA CELORLALȚI! DACĂ NU GĂSEȘTI DECÂT DURERE ÎN SUFLETUL TĂU ÎNCEARCĂ SĂ GĂSEȘTI BUCURIE ÎN SUFLETUL ALTUIA ȘI SĂ TE BUCURI ȘI TU ALĂTURI DE EL! NU TE MAI ÎNCHIDE ÎN TINE! DACĂ TE ÎNȚELEGI BINE CU TATĂL TĂU ȘI ȘTII CĂ NU TE VA JUDECA, DISCUTĂ CU EL; DACĂ NU DISCUTĂ IARĂȘI CU MAMA TA DAR EXPLICĂ-I CE DURERE ÎȚI PROVOACĂ, TE ASIGUR CĂ TE VA ÎNȚELEGE! DACĂ TOT NU ÎNȚELEGE DISCUȚI PÂNĂ LA URMĂ CU UN PSIHOLOG ȘI REZOLVI PROBLEMA SAU CU ALTE RUDE! SAU O IGNORI PUR ȘI SIMPLU! Eu am încercat să-mi scot din minte toate criticile, jignirile și reproșurile care mi-au fost aduse, m-am gândit la lucruri frumoase la împlinirile celor din jur, la pasiunile mele la ceea ce mă face fericită și într-un final am ajuns la concluzia că nicio ființă umană nu trebuie să se condamne singură la moarte datorită altora, sau pentru niște probleme la care se găsesc foarte simplu soluții; pentru că asta este viața, toate suferințele astea care le avem când suntem copii și adolescenți chiar ne pregătesc pentru viață; dacă te-au luat colegii la mișto și tu ai pus la suflet ai să vezi că vei învăța să devii imună la vorbele celorlalți, doar că trebuie să ai răbdare; eu timp de 2 ani am fost umilită zilnic la școală și acum nu mai pun la suflet cum puneam înainte; nu mai pun aproape deloc; crede-mă că înțeleg cum te simți neînțeleasă și nedreptățită pentru că și eu m-am simțit așa și uite acum sunt mult mai veselă și mai activă; nu m-am mai închis în mine, problemele pe care le am le discut cu o mătușă și uite încă un truc; dacă ai o problemă și nu are cine să te asculte scrie-ți toate gândurile pe un jurnal ca să te descarci, pune-ți gândurile în ordine și încearcă să găsești o soluție la problema respectivă; nu-i mai băga în seamă pe cei care râd de tine; găsește altă modalitate de detașare în afară de țigări, că-ți pun în pericol sănătatea; spre exemplu eu am găsit sportul ca o alternativă la vapat și nu mai pufăi deloc din țigara aceea; nu mai sta cu aceia care se droghează că intri în belele cu mama ta din cauza lor.
Fă aceste chestii și o să vezi că o să-ți dispară gândurile sumbre din minte și-ți vei da seama cât de trecătoare a fost durerea suportată și cât de multe ai învățat! Scoate-ți toate gândurile care te afectează din cap! Înainte să te gândești la sinucidere gândește-te la câți oameni îi pasă de tine și te iubesc cu adevărat și ai să vezi că sunt mulți

Eu pot sa.ti raspund numai la 3. Am doar 12 ani, dar cred ca te pot ajuta. Mama ta a tinut minte acel moment si nu poate sa-l uite. E adevarat ca si-a schimbat parerea despre tine, dar eu cred ca trebuie sa porti o discutie cu ea, pentru ca sufera din cauza ca ea crede ca si-a pierdut copilul pentru totdeauna.De asemenea poti vorbi cu tatal tau, sa-i spui ce ai incercat sa faci, sa incerci sa te indrepti pentru ca gandindu-te la viitorul tau, ar trebui sa-ti dai seama de o prostie pe care nu vei mai putea s-o indrepti.Nu merita sa faci asta, nu doar din mila pentru tata...ci din iubire pentru el, la fel si pentru mama ta. Cel mai bun lucru e sa-ti repari relatia cu ea, pentru ca daca te gandesti la ce era inainte sunt sigura ca vrei asta inapoi. Sper ca ai inteles mesajul meu si nu vei face o greseala pe care nici macar s-o regreti nu vei putea.Te rog scrie.mi inapoi, sa stiu daca te-ai razgandit.

Buna! Eu am 16 ani si sunt ca si tine daca se poate spune asa, sunt o persoana mai emotiva si ma framant din orice. Dar la un momendat nu trebuie sa le mai dai importanta lucrurilor care te macina si iti fac rau pe interior. Eu zic ca sinuciderea nu este o varianta, despre droguri nu stiu ce sa zic. Nu am fumat sau sa ma droghez niciodata deci nu ma pricep. Incearca sa fii nepasatoare cu mama ta, tu stii ce faci nu prea conteaza de ce te acuza ea. Spune-i in fata ca ii spui adevarul daca vrea sa te creada bine daca nu tot bine. Sustineti ideea si nu te lasa incearca sa o faci sa inteleaga ca tot ce crede ea nu este adevarat.Din nou repet, sinuciderea nu este o optiune. Sper ca te-am ajutat cu ceva.

Am citit si ce ai spus tu, si mesajele de mai jos.Ai spus ca iti tremura mainile cand te enervezi..sunt pastile care te face mai calma.Nu costa atat de mult.Mama mereu ia, adica mama nu a fumat niciodata in viata ei, nu-i tremura mainile, dar cica tine minte totul daca le ia Mama mea are 57 de ani.
Ai gresit.Ai fumat.Dar nici mama ta nu ar trebui sa exagere asa de tare.Incearca prin aceste metode:
1)Scrie.i o scrisoare prin care iti expui sentimentele si incearca sa-i explici in scrisoare ca pleci de acasa definitiv.De ce ai trai intr-o casa daca ea te vede ca un inamic, nu ca un copil iubitor care a facut o greseala.(Doar ca tu nu pleci definitiv de acasa, tu stai pe strada cateva ore, si ea cand o sa citeasca mesajul o sa te sune disperata, si tu intr-un sfarsit ii raspunzi la tel si-i spui ca vii acasa doar cu cateva conditii. )
2)Incearca sa-i explici plangand, cand o sa-ti mai spuna ceva ca tu ai facut o greseala, si pentru asta duci o viata... in care nici o gura de aer nu o poti lua cum trebuie.Incearca sa-i explici, si ea va intelege.
..nu stiu..viata ta este valoroasa. Orice viata este mai valoroasa decat orice pe lume.Nu te sinucide.Nimic pe lume nu ar trebui sa te faca sa recurzi la nimic care iti pune viata in pericol.Nici mama, nici tata, nici prietenii, etc. Nimeni! apropo. vreau sa raspund si la intrebari. uite raspunsurile mele:
1).daca inhalezi mirosul de iarba de pe strada, iese la analize.
Dar poti elimina chestia aceasta.Bea 2 pahare de lapte.
Si nu stiu daca stii, dar iarba face rau la par.Acoperati capul cu ceva.
2)Nu te omori.Nu se merita.Nici o pastila nu trebuie.
FIECARE VIATA ARE O MISIUNE PE PAMANT.NU POTI PLECA PANA CAND NU O REZOLVI.
3)Da.Poti rezolva problemele acestea fara sinucidere.

Sper ca te-am ajutat!

Mă, să știi că și mama făcea faze de genul, țin minte în a 6-a eram eu mai fără somn (adică stăteam și eu cu crush-ul meu aproape toata noaptea pe mess) și ziua aveam cearcăne iar când ajungeam acasă, pe la 5-6 când scăpam începea că am ochii roșii, îmi mirosea degetele, mă punea să suflu, apoi când vedea că nu iese la capăt începea „dar ce ai consumat? măcar zi-mi și mie să știu" o lună mi-a făcut așa. Probabil din cauză că vor să știe că suntem bine, că nu avem și nu ne lipsește nimic.
Cât despre situația ta, nu are rost să te sinucizi, încearcă doar să vorbești cu ea despre chestiile pe care tu ni le-ai spus și lucrurile se vor rezolva de la sine, vei vedea. Dacă nu și nu, propune-i să îți facă radiografie la plămâni și de-astea. Atât timp cât nu ai pus gura pe țigară nu ai de ce să te temi / nu are ce să iasă nașpa.

Fumat nu fumat da-o dracu pe maica-ta. Faci ce vrei e viata ta. Nu iti sugerez sa te sinucizi ca viata e lunga si plina de surprize... Ah si da ca vrei sa mai vorbesti cu mine cand te simti naspa uite aici Facebook-ul meu:https://www.facebook.com/patrick.bogdan.77
Ah si gandeste da ca peste un an chestile astia vor mai conta. :)

Tu ești nebună! De ce să îți sfârșești viața.Atât am vrut să zic!
GÂNDEȘTE-TE.

Hei! Esti mai bine? Stiu ca pare dubios, dar, desi nu ne cunoastem, imi pasa.