Sincer nu prea ai ce sa faci. Inteleg ca tu nu ilmai iubesti si ca nici el nu te mai iubeste nici macar ca la inceput (de obicei, iubirea creste in timp, macar in primii 15-20 de ani ai relatiei). Practic relatia nu are viitor daca nu faceti ceva. Discutati serios, vedeti daca exista posibilitatea sa va reindragostiti, altfel nu are sens sa pierdeti vremea.
Ii spui si va vedeti fiecare de drum. Nu e normal sa stai sa te gandesti la suferinta lui. Fiecare trece prin chestii si tu nu ai de ce sa fii responsabila de gandurile si trairile altora. Corect e sa fii sincera cu el si sa nu il faci sa piarda timpul langa tine.
Spune-i omului direct, fara ocolisuri! E cea mai curata, sincera si de urmat situatie. Nu te incurca in explicatii lungi. Zi-i exact ce ai pe suflet si amandoi veti simti o mare usurare. E foarte greu sa traiesti in minciuna, cu jumatati de masura si promosiuni pe care stii ca nu le poti indeplini; plus ca ce e cladit pe nisip, nu tine! Bafta. Fi barbata*