Este normal sa ai astfel de stari, mai ales daca ai niste adevarati parinti:iubitori, grijulii, apropiati mai ales sufleteste de tine.Gandeste-te,ca si lor,poate nu le este usor,sa te stie departe de ei,dar fac totul,pentru binele tau:iti platesc chiria,te intretin la scoala,pe langa faptul ca iti asigura hrana de zi cu zi,imbracamintea,rechizitele pentru scoala(daca ai sta acasa cu ei,ar fi mai usor).Fac totul,ca sa-ti fie bine,sa inveti mai multe la o scoala mai buna, ca sa-ti fie mai usor in viata, sa ai un viitor.
Sunt sigura, ca ai colege/colegi cu care iti poti petrece timpul liber, cu care poti socializa.Acum,cu ajutorul tehnologiei(telefon mobil,calculator),poti lua legatura cu ei,cand le simti lipsa,cand iti este dor de ei. Poti sa le spui cat ii iubesti,cat ii respecti pentru ceea ce fac pentru tine,pentru viitorul tau,pentru copilul lor.
Poate esti obosita,stresata si de aici acele stari emotionale.
Totul este,ca sa nu te mai gandesti ca ar putea iar sa apara acele stari de panica,sa socializezi mai mult cu colegii,sa mergeti impreuna intr-o plimbare,la un teatru,film... Poate un ceai calmant(tei, sunatoare), nu ti-ar strica, poate un magneziu+B6, iar ar fi bun.Nu ar fi rau si niste analize la sange, sa-ti faci, cu trimitere de la medicul de familie(nu se plateste nimic, la un laborator ce are contract cu CAS-ul).
Multumesc mult. sunt constienta de tot sacrificiul pe care il fac pentru mine si de aceea simt ca fara ei sunt pierduta. Tin enorm la ei, dar nu pot sa le arat in fata. Simt ca timpul fara ei nu trece si imi pare rau ca ii supar cand ma vad plangand, dar nu ma pot abtine... simt ca asa ma eliberez. As vrea sa fiu din nou fericita si zambitoare.
Cand o sa vrei "sa le arati in fata" cat de mult ii iubesti, sa nu fie prea tarziu.Iti spune o femeie,care este patita!
In viata,o sa ai multe deziluzii(dar si bucurii),cate o data, poti sa fii si nefericita, asa ca, invata sa iei viata asa cum este:cu bune si rele, cu bucurii si greutati.
Sa ai o zi buna si zambeste!
Suferi de depresie.Si atunci cand simti ca te sufoci si intri in panica, pai alea se numesc atacuri de panica.
Si eu am uneori, fara motiv, dar nu des.E ceva normal.
Bafta in continuare!
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Este normal sa fie asa pentru ca este prima ta experienta de genul acesta.Cu timpul te vei obisnui, esti ca puiul care a zburat din cuib si este cam speriat. Timpul le rezolva pe toate.
Sint niste greutati ale vetii, pe care trebuie sa le depasesti.Este o experienta...Va fi bine!