Sunt o adolescenta... complexata. Macar recunosc, sunt sincera si nu ma feresc, e net oricum. Din cauza complexelor nu pot face multe lucruri dorite de mine. Nu pot comunica cu nimeni in realitate, fiindca am o senzatie de dezagreabilitate. Pur si simplu, cred ca tot ceea ce spun/fac nu este bine, este stupid. Nu am prieteni din cauza asta, dar mai mult din pricina non-varietatii, au disparut adolescentele NORMALE, si unii dintre voi veti sti la ce ma refer. Ma auto-critic mereu. Uneori, rar adica, am momente in care ma puteti numi narcisista. Azi imi place, maine nu-mi convine. Nu sunt multumita deloc de mine, de corpul meu, de persoana mea, desi nu am probleme cu greutatea si nu am ucis pe nimeni.
De ce majoritatea adolescentilor trec prin perioade atat de euforice si ciudate? Sentimente peste sentimente, dar mai nimeni in jurul lor! (cand spun lor, ma refer la mine)
Oare voi scapa de complexe? Daca da, cum? Vreau sa se termine tot feeling-ul asta idiot, nu mai vreau sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun ca sunt inutila. Am activitati interesante, desenez, scriu, citesc, ma plimb, sunt constienta, diferita de restul, asa imi spun unii mai,, invarsa", dar tot trebuie sa schimb ceva. (zic eu, complexata) Am ajuns sa nu mai ies nici din casa, mi-e rusine de mine. Oare toata asta se va,, anula" pe parcurs?
Va rog, spuneti-mi, voi cum ati scapat de complexe? Doresc raspunsuri serioase, care intr-adevar vor sa ma ajute. Povestioare, sfaturi, carti care probabil imi vor da de gandit, sunt binevenite. Mersi!
Ordonare:
După relevanţă
Asa e cand esti mica si esti in proces de maturizare. Cand mai castigi cativa ani in plus o sa te accepti asa cum esti, pana atunci vezi lucrurile pozitive pe care le faci si mandrestete ca ai diverse aptitudini care le faci in viata.
Răspunde
Asa credeam si eu... Dar e nasol sa astepti ani. 
Poate am sa ma resemnez. Mersi ca ai raspuns
Răspunde 
In primul rand, daca vrei sa scapi de complexitate, poti sa privesti si in "ograda vecinului", gandeste-te ca altii si-ar dorii sa aiba o viata ca si a ta, gandeste-te ca multi ar da orice sa poata avea ambele maini sau ambele picioare, gandeste-te ca multi ar da orice sa poata avea o familie, gandeste-te ca multi si-ar da viata sa stie ca mama mai e in viata sau tatal mai e in viata, gandeste-te ca multi ar da orice sa mai poata vedea cum e afara. Dar totodata mai gandeste-te ca mai sunt o multime de persoane care sunt la fel ca tine si sunt exact ca in cazul tau (nu toate au puterea de a o recunoaste), oricum ar trebui sa te gandesti foarte bine ce vrei de la viata, daca vrei sa ramai singura, atunci...esti pe drumul cel bun, daca totusi te gandesti ca mai e o urma de speranta incat sa poti sa-i dai un strop de culoare vietii tale, atunci schimba-te radical. Observa-ti calitatile, pot sa pun pariu ca ai o groaza de calitati, observa-ti si defectele totodata, dar gandeste-te ca o mare parte din ele pot sa fie reparate, iar in cazul in care nu o sa poata sa fie reparate, o sa fie atat de nesemnificative din moment ce tu ai acea "groaza" de calitati. Gandeste-te ce vrei de la viata, si totodata gandeste-te ca perioada adolescentina e una din cele mai frumoase perioade ale vietii, nu ai nevoie de un film alb-negru, iesi din filmul asta, din momentul acesta, in care tu ai sa zambesti (si sper ca asta faci acum), o sa ai un film color, unde nu tu vei tine cont ca totusi ai o oportunitate, o sansa, de care nu iti mai bati joc de azi inainte si nu te vei mai uita in oglinda cu ura la tine, ci cu dragoste si totodata vei incepe sa cunosti mai bine lumea aceasta care pana la urma...te asteapta si pe tine! O zi buna sa ai!
-edit: "unde tu vei tine cont ca totusi ai o oportunitate, o sansa"*
Cu mare placere, scapa de toate chestiile astea ca n-are absolut niciun sens sa fii asa, crede-ma! Spor la...schimbarile pe care o sa le incepi chiar de azi, ma gandesc eu.
Euforica nu cred ca esti, exceptand cazul in care tragi pe nas 
Problema ta e ca iti pasa prea mult, iar, intr-o tara ca Romania asta dauneaza grav...
Da, imi pasa prea mult, mai greu sa fii indiferent in asa,, situatie".
O fi greu, dar nu uita totusi unde traiesti
nu se va schimba nimic niciodata, asta-i tara... zi de zi ne confruntam cu prostia, cocalareala, s.a.m.d.
Gandeste-te doar la expresia asta " cum te privesti tu insuti asa te vor vedea cei din jur"!
Eh... m-am gandit la prea multe...
Incearca sa vezi ce ai mai bun. cu siguranta ai ceva unic, doar al tau (cum dealtfel are oricine ) Toti suntem diferiti, unii prin look, altii prin vocabular, altii prin comportament. insa a fi diferit nu inseamna a fi mai prejos!
Fruntea sus. esti tanara, esti inteligenta esti DIFERITA = unica =speciala.
Spuneti in sinia ta,, bravo iubito'',, asa te vreau'',, ce-mi pasa ce a zis ala?''
iar in cazul prietenilor incearca sa vorbesti cu ei ceea ce vrei tu nu-i mai lasa pe ei sa aleaga mereu subiectul FUNDA?
Daca ai precizat ca esti o adolescenta inseamna ca ai pana in 20 de ani daca gresesc te rog sa ma corectezi. Eu am 24 de ani si unt in aceeasi situatie ca si tine, complexat, dismoforfobie, autism, nu am prieteni etc etc. Te inteleg perfect e foarte nasol. Ce te pot sfatui e sa iti gasesti cum necum un anturaj de prieteni cu care sa iesi la suc, film, disco, etc etc pentru ca daca vei continua asa e posibil sa se agraveze. Eu unu am ajuns chiar sa am depresii si ganduri de sinucidere din cauza asta. Asta cu iesitul din casa e identica cu situatia mea. Stau doar in fata calculatorului, m auit la filme si la meciuri. De iesit nu ies cu prieteni la suc, distractie deoarece nu am asa ceva. Acum am reusit sa ma angajez slava domnului si cat de cat, acolo trebuie sa fac diverse chestiuni di imi mai zboara gandul de la problemele mele. Dar nici acolo nu e cum mi-as fi dorit deoarece nu sunt colegi din categoria mea sunt mai mari ca mine si nu prea am asa cu cine sa mai vb si fac acelasi lucru ca acasa. Stau in fata calculatorului deci socializare iar zero.
Repet, cauta niste amici cu care sa iesi in lume sau sa ai activitati care sa te faca sa nu iti mai stea mintea la prb tale si asa e posibil sa fie mai bine. Cel putin la mine parca e un pic mai bine de cand m-am angajat, acum 2 3 luni eram foarte rau, aveam depresii, ganduri de sinucidere si era foarte nasol.
Bafta!
Nu intru in anturaje. Si da, am pana in 20 de ani. Oamenii, colegii, colectivul in care supravietuiesc 7 ore pe zi... toti si toate sunt dezgustatoare.,, Cine ar vrea o complexata ca amica?"
Nu trebuie sa gandesti asa. Asa gandesc si eu dar pana sa termin facultatea aveam un anturaj format atat din baieti cat si din fete si ma simteam bine in preajma lor. Imi este greu sa cred ca toti din anturajul tau sunt dezguztatori. Nu cred asa ceva. Poate au fost unele persoane care te-au dezamagt si acum ii judeci pe toti la fel si nu esti de condamnat dar o sa vezi ca o data cu trecerea timpului nu o sa mai gandesti asa. De ce pui intrebarea ca cine ar vrea complexata ca mine, cine mai stie ca esti complexata? Banuiesc ca nu te-ai apucat sa spui nu stiu cui. Asa si eu mai imi pun ntrebarea cine ar vrea unu ca mine dar din cu totul alte motive. Nu din cauza asta. Ai precizat ca nu te simti multumita de corpul tau. Asa si eu ma simt urat din cauza am niste pete postacnetice destul de inestetice si ma deranjeaza mult dar acum ca m-am angajat vreau sa fac niste peeling-uri si sper sa imi dispara petele alea. Si tu chiar daca nu ai formele alea 90 60 90 asa cum doresc multe fete. Te poti aranja in asa fel incat sa arati bine, ORICE fata poate arata bine daca se aranjeaza. Mie de ex in prezent imi place mult o fata care e depaaartee de formele alea 90 60 90 e chiar plinuta un pic dar imi place mult cum se imbraca, e delicata e draguta imi place foarte foarte mult. Asa si tu poti face. Ma rog nu ai precizat de ce nu esti multumita de corpul tau. Si sa stii ca atitudinea e importanta in raport cu cei din jur dar tu esti fata, fetele se fac repede placute de catre cei dn jurul ei. Acea fata de care ti-am zis ca imi place cred ca e cea mai timida fata pe care am intalnit-o eu vreodata si cu toate astea imi place de ea foarte multt. Ai precizat ca nu intri in anturaje. M-ai inteles gresit. Poate consideri termenul anturaj unul negativ, nu nu este asa. Eu ma refeream la un grup de prieteni cu care sa iesi mereu la suc la film. Trebuie sa recunosc ca nici eu nu am asa ceva dar tu esti fata este altceva. Crede-ma.
Ce sa zic... succes cu fata. Sper sa treci cat mai usor peste neplacerile din viata! (daca ai, daca o sa ai) Nu esti singur! Crede-ma, nu am cu cine sa ma imprietenesc, sunt foarte emotiva, iar,, conditiile adolescentilor" sunt josnice. Nu pot gasi persoane de genul meu, pentru amicitii, care au 14 ani (varsta mea), de aceea am apelat la prietenii cu persoane mai mai decat mine, pacat ca si acestea sunt virtuale.
Vad ca esti foarte descurajata. De ce spui ca nu esti multumita de corpul tau? Macar spune de ce. Ce nu-ti place la el? Emotiv sunt si eu, sa stii. Referitor la conditile adolescentilor ce vrei sa spui ca nu inteleg, fii mai explicita.
Am 1.65 m. inaltime si 50 de kg. Uneori ma vad plinuta, alteori prea slaba. (desi, stiu ca sunt bine!) Conditiile adolescentilor sunt multe, eu o sa spun doar atat: PROSTIA!
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
