Sunt o adolescenta și sufăr de depresie de 2 ani. Am obosit să zambesc fals, în fața prietenilor mai glumesc, dar cand sunt acasă pur și simplu arunc masca și devin adevărata eu. Stau închisă în cameră zi de zi, vin de la școală și ies a doua zi pentru a mă duce iar. Nu mai mananc, am slabit 10 kg într-o saptamana, mă tai și simt că mor încet. Familia mea îmi reproșează să nu mai stau așa "morcovită", dar niciodată nu m-au întrebat ce se întamplă cu mine. Am nevoie să mă descarc, să spun tot ce am pe suflet fiindcă nimeni nu mă ascultă... nimeni nu își face timp pentru mine. Nimănui nu-i pasă cu adevărat. Mă simt inferioară tuturor, mă simt în plus oriunde mă duc, sunt o ciudată. Creez numai probleme. Mă doare să văd că rănesc persoane fără vreo intenție. Am nevoie de un sfat, orice, nu mai suport.

Sunt multi factori care pot genera aceasta stare a ta de spirit. Familia incapabila de a te intelege, viata sociala, scoala etc, perioada in care te afli este una mai delicata, astfel, multe lucruri pot lua o intorsatura nu tocmai favorabila. Un psiholog te-ar putea ajuta, insa in primul rand totul tine de tine, de propria ta persoana, trebuie sa te pui pe picioare din nou si sa depasesti aceasta perioada. Ti-am scris si mesaj privat.

Sunt o adolescenta și sufăr de depresie de 2 ani. =) da ce ai patit, nu ai gagiu? ti-e frica de facultate ca trebuie sa inveti si tu nu vrei? toti am trecut prin asta, eu ce pl* sa mai zic dupa 6 ani de faculta nenorocita care mi-a mancat sanatatea... de nu ma apucam in pararel de gaming sigur ma aruncam de pe ceva cladire inalta lol. Cauta-ti si tu sa faci ceva frumos in pararel si uiti de necazuri. Da nu droguri ca aia nu e optiune. Apuca-te si tu de gaming ce sa zic, lasa oamenii si anturajele ca oamenii sunt falsi e greu cu ei.

Hi!
Stiu acet sentiment pe care il ai.
Incearca sa gasesti persoana potrivita si incearca sa vorbesti cu ea.
Incearca si tu incetul cu incetul sa te schimbi.
Macar un pic.
Nu te mai gandi ca, creezi probleme si chestii din astea.
Dar cred ca cel mai bine este sa te duci la psiholog.
Iti urez mult succes si poate mai vorbim.

Bună!
Ştiu şi înțeleg prin ce treci. Cel mai bine este să consulți un psiholog. La şcoală/liceu nu aveți psiholog? Nu ezita să te duci să porți o discuție cu psihologul. E ceva normal, şi el va ştii să te îndrume mai departe. Ceea ce vorbeşti cu el rămâne confidențial.
De asemenea, ai putea purta o discuție cu părinții tăi, le-ai putea spune să îşi facă timp şi pentru tine, poate vor înțelege. Nu mai sta izolată în casă, fară să vorbeşti cu nimeni. Dacă ai un prieten, o prietenă bună descarcă-te lui/ei şi cred că te vei simți mai bine. Mutilatul nu este o soluție, gândeşte-te că îți vor rămâne semne foarte urâte şi nu e ok.
Să ştii că nu ai de ce să te simți inferioară celorlalți, nu eşti inferioară celorlalți! Toți suntem egali. De ce spui că, creezi numai probleme? Sunt sigură că ai multe părți bune. Şi eu cred că îți lipseşte încrederea în sine. Fii mai încrezătoare în forțele proprii. Toți am avut perioade de acest gen, când credeam sau simțeam că nimănui nu-i pasă de noi (eu cel puțin am avut). Trebuie să înveți să depăşeşti momentele astea. Eşti adolescentă, ai toată viața înainte. Distrează-te, zâmbeşte, nu mai sta tristă... fă asta cât mai ai timp! Când o să fii adult or să vină alte probleme, şi alte probleme, probleme grave sau mai puțin grave şi ai să realizezi ce bine era când erai copil şi nu aveai umerii plini de greutăți. Încearcă să vezi partea plină a paharului.

Hei. Uite care e treaba...nimeni nu stie cu adevarat pentru ce sau pentru cine traieste, insa oamenii au nevoie de niste visuri pentru a suporta realitatea. De multe ori nici in tine nu te poti baza, important e sa-i dai dracu pe toti si sa faci ceva sa iti ocupe mintea, ceva care sa iti distraga atentia de la cacatul asta de viata. Stii ce zic? Ai nevoie de un hobby, iar taiatul venelor nu o sa te ajute decat sa schimbi niste celule din corp; pentru asta exista menstruatia, iar daca iti curge tampenia din doua parti asta nu o sa te faca sa te simti mai bine. De ce nu mananci niste ciocolata? am auzit ca te face sa te simti mai bine. Dupa asta poti sparge niste seminte ca sa te descarci de draci, eventual bei o Cola rece si te pui pe picioare. Cum? Uite asa. Joaca-te pe pc, striveste niste paianjeni, trage o pisica de coada (daca iti plac, nu fa asta), mangaie un catel intre urechi, sau da-i de mancare, o sa te iubeasca mai mult decat o face un om. Mananca o lamaie si filmeaza-te in acelasi timp, deseneaza-l pe Pou, asculta Parazitii, uita-te la filme, seriale, desene animate...fa un suc de morcovi sau mananca unul si imita-l pe Bugs Bunny, cauta oameni care au si ei probleme si discutati despre asta.

Scrie un jurnal in alta limba ca sa nu inteleaga si altii, sau dupa ce scrii ceva da-i foc. Fa ceva sa te ajute pe tine, nu pe restul...ai dreptate, nimanui nu-i pasa 100% de tine, pentru ca fiinta umana e egoista si ei vor atentie PENTRU ei, asa cum vreau eu atentia ta asupra mesajului astuia. Nu e ceva persoanal, e o chestie genetica. Unui om o sa ii pese mai mult de propriul cos de pe nas decat subtierea stratului de Ozon, keep calm, viata e asa din totdeauna, iar timpul nu se opreste cand plang eu sau tu. Viata va continua oricum si nu o putem schimba. Univesrsul e pre mare iar noi pre mici. Tot ce poti face e sa privesti in jur si sa inveti sa fii puternic. Invata sa te ridici, ca de cazut pot toti.

Invata chestii depre psihologie, citeste carti de dezvoltare personala, o sa te ajute sa te cunosti si tu mai bine si atunci nu o sa-ti mai trebuiasca ajutorul comunitatii ci a ta sau a cartilor, iar in ele poti avea incredere..cred..nu stiu, vezi si tu.

BTW, daca tot stai mai mult in camera decat in alta parte, de ce nu faci ceva acolo? gen... origami sau sa iti pictezi tavanul sau un colt sau un perete sau dulapul, ca pe ala il poti spala dupa. Fii in puii tai mai nepasatoare, ca si pentru parinti orice ai face, pana la urma tot nu va fi suficient, deci insearca sa faci ce e mai bine pentru tine, nu pentru ei, chiar daca iti sunt mereu aproape si te pot ajuta. daca simti ca nu te pot intelege, atunci intelege-te tu intai si apoi explica-le si lor.

Inaine imi era mai usor sa dau sfaturi, dupa ce am trecut si eu prin asta mi-a devenit mai greu, culmea, si dau sfaturi mai proaste, culmea din nou. Nu mai sunt o persoana de incredere, dar cand ma implic in ceva sunt in stare de aproape orice.
Te poti implica si tu intr-un proiect. poate fi si propiu..de ce nu iti creiezi o pagina pe care sa scrii? Sa devii o blogarita...heh? Cum suna? Pagini de jurnal anonime. O sa te ajute sa privesti lucrurile in perspectiva, sa privesti totul obiectiv.
Si inca ceva! Cand treci prin iad, nu te oprii.
Sunt multe chestii de spus, daca vrei.da mesaj. Nu iti promit ca voi raspunde imediat, dar intr-o zi voi fi aici.

Starea ta se poate datora mai multor factori; cel mai intelept este sa cauti ajutor de specialtate: psihoterapeut, psiholog sau chiar un coach.
Mă intreb totusi, cum de a trecut atat de mult timp si nu ai vorbit cu parinti tai despre asta!
Spui ca nu te intreba ce este cu tine, si totusi sunt constienti de starea ta :"imi reproseaza sa numai stau asa morcovita". Nu incerc sa le iau apararea, dar poate ca doar asa stiu ei sa comunice, atat au fost invatati; sau poate nu au spus-o tocmai asa, insa modul in care percepi realitatea ta te-a facut sa dai intelesul pe care il asteptai, acel inteles care era in acord cu lumea in care tu esti o persoana "inferiora, o ciudata"...

Pe de alta parte eu observ (din ceea ce scrii) o persona sensibila, specială, care isi doreste sa se cunosca mai bine, sa-si descopere adevaratul sine, să comunice autentic cu ceilalti...

Buna! Inteleg perfect sentimentul prin care treci, si iti pot spune ca ai nevoie de un ajutor de specialitate! Si eu la randul meu, am incercat sa gasesc pe cineva dispus sa ma asculte, dar din nefericire nu am avut succes...Insa tu ai putea sa incepi niste sedinte cu psihologi. Daca problema nu este prea personala si poate fi discutata cu parintii tai, ai putea incerca sa comunici cu ei. Stiu ca este greu, pentru ca m-am pus in situatia ta. Ai vreun prieten dispus sa te asculte? Eu as incerca sa te ajut, insa depinde de tine daca esti de acord sa-mi povestesti. In orice caz, imi poti lasa un mesaj in privat daca ai nevoie sa discuti cu cineva! Pe langa psiholog, cel mai bine te-ar ajuta cineva care a trecut deja pe acolo, mai mult sa mai putin.

Stiu cum este aceasta situate. O traiesc in fiecare zi...Este greu sa fii singura si nimeni sa nu te ajute. Incearca sa gasesti o perosana cu care poti discuta, sa te simti bine, sa te poti bucura de viata. Gandeste-te si la unele perosane, genul ca...ele observa, dar nu intreaba(unele nu) Daca e te pot ajuta cu cel mai mare drag. Imi poti spune fb sau ceva.