Fie-ți milă, lasă-l în pace. E cazul, să ai milă (și) de tine, și să nu continui a te minți singură. Îți dorești să nu-l pierzi, dar deja, l-ai pierdut, puțin câte puțin, pe drum.
La început, te-a plăcut, te-a dorit, a fost frumos, cu certuri, cu împăcări, cu nebunii, cu amintiri etc
Dar, s-a terminat. Poate că firea ta, nu coincidea întru totul, cu idealul său feminin.
Ești destul de mare, încât să conștientizezi că, atunci când o persoană îți spune "vom rămâne prieteni", scopul lui e acela de a nu face despărțirea prea grea.
Și, nu prea cred că poate exista prietenie după o relație de iubire așa frumoasă, fiindcă intervine ura... Iar, dacă există, va avea un prognostic scurt.
Charles Colton spunea că prietenia se transformă deseori în dragoste, dar dragostea în prietenie, niciodată.
Nu ştiu, dar dacă iubirea se transformă în ură, mie că puţin probabil ca vreodată una adevărată(/necondiţionată/deplină/neegoistă...) să fi existat.
O eventuală furie de moment provocată de durerile despărţirii şi frustrările aferente nu se pune.
Depinde, desigur, şi de motivele despărţirii şi alte împrejurări. Nu exclud că unele în unele cazuri, chiar dacă a existat iubirea, pot cauza o adevărată ură. Dar oricum, sunt sceptică. Cel mai probabil era doar o simplă îndrăgosteală sau iubirea unei iluzii.
E complicat şi cu iubirile astea... : ))
Aşa cum zice Elena sunteţi 2 nehotărâţi.Vă este frică să vă aruncaţi într-o relaţie probabil frica de necunoscut.
Acum dacă tu vrei să fii cu el atunci dă-i timp să se gândească la asta.Voi doi aţi putea forma un cuplu drăguţ.
Succes.
Da, doi nehotarati. Tu la inceput, el dupa. Mai ofera-i putin timp, poate chiar are nevoie sa se gandeasca.