Sunt timidă și îmi fac foarte greu prieteni!

Rar găsesc o persoană care să mă atragă, sunt foarte nefericită și plictisită, nu îmi mai place să fac niciun hobby, la activitățile pe care le am mă duc din obligație și abia aștept să se termine ora.

Când eram mică, aveam prieteni destui, știam să vorbesc și îmi făcea plăcere să cunosc oameni noi, nici nu mă gândeam la tot ce mă gândesc acum. Sunt îndrăgostită de cine nu trebuie și am mintea plină de tâmpenii penibile! Nu reușesc să fac loc la lucrurile normale.

Am încercat să ies cu niște persoane cu care mă înțeleg mai bine, dar din cauza timidității am stat într-un colț și i-am ascultat doar, fără să pot participa. Nu știu ce subiecte să aduc, nu am idei niciodată, mă pierd, mi-e frică, nu știu să mă port! Am încercat să mă uit sau nu la ei, mi-e foarte teamă. Lumea se holbează în locuri publice la mine fiindcă vorbesc de exemplu prea tare (de la statul cu căștile în urechi am probleme cu auzul, dar nu pot repara asta acum), gesticulez ciudat, am mimici faciale aiurea... ei sunt așa degajați, nu au probleme de adaptare, doar eu sunt proastă și fac lucrurile pe dos ca și când duce mână dreaptă la tâmpla stângă, pentru că așa îmi vine pe moment, nu pot gândi repede.

Doamne, mă urăsc atât de mult! Cum să am o părere bună despre mine dacă fac toate tâmpeniile astea? Dacă mai aud pe cineva că îmi spune „ai tupeu și încredere în tine", m-aș enerva și mai rău...

Pe lângă asta, când spun o glumă de exemplu, mereu am pretenția să fiu apreciată, toate astea întâmplându-se pentru că am primit aprecieri în trecut și am prins gustul, deși nu asta îmi doream inițial. Acum nu le mai primesc mereu și mi-e teama să deschid gura. Știu, nu sunt buricul pământului, nu am pretenția asta, dar mi-e greu să nu îmi doresc asta. Nu primesc atenție de la mai nimeni în realitate, ai mei nu prea au timp de mine decât prea puțin, de unde să primesc iubirea și aprecierea de care am nevoie? Și mai ales, dacă nu îmi place de nimeni și nu am idei, de unde aș putea să le răsplătesc ajutorul? Vreau să fac tot felul de proiecte, dar nu am idei niciodată, inspirație, nimic! Înainte adoram să scriu la proiecte la școală, primeam și aprecieri pentru asta, acum parcă nu mai sunt în stare...

Gosh, ce să fac să îmi schimb aceste defecte? E o problemă ce mă apasă foarte mult, câteodată stau și plâng aiurea din cauza asta.

Ah da, iar dacă aveți de gând să răspundeți doar pentru tricou, mai bine nu. Prefer mai puține sfaturi, dar mai consistente.

Nu rezolvi nimic daca incepi sa iti faci prieteni pentru ca lumea e cu josul in sus si pe la spate baga strambe, e bine daca iesi la gratar cu parintii tai si prietenii lor.

Pai, imagineaza-ti atunci cand vorbesti cu cineva, ca vorbesti cu mama ta poate asa vei prinde mai mult curaj, scapa de timiditate ca nu ajuta la nimic, succes.

Salut draga! nu stiu ce virsta ai, dar povestea ta de viata e foarte trista in loc sa te bucuri de viata sa te distrezi, sa fii fericita, la tine e invers. Poate totusi problema este in tine, tu crezi asta, adica te crezi asa cum spuneai mai spus, totusi undeva in adincu tau poti fi altfel:mai deschisa, mai comunicativa. Si eu am avut situatii in care ma simteam penibila cind vorbeam cu mai multe persoane si ei se uitau toti la mine, ma bilbiamm, tremuram, si ma inroseam pe fata. Am trecut greu peste starea asta: totusi am avut putere si incredere in mine sa zic:" cu ce sunt ei mai buni ca mine? si am inceput sa fiu mai puternica, mai comunicativa, mereu in gind imi spuneamot sunt cea mai frumoasa, mai buna decit ceilanti. Nu-mi pasa ce cred unii despre mine, mii indifernt, nu-i vad. Si uite asa am trecut pese, nici azi nu am multi frends, dar nu am nevoie de multi, am nevoie de putini da adevarati. Sfatu meu pentru tine" este ca totu porneste de la tine, trebuie sa ai curaj si dorinta, sa treci peste toate si sa fii cum iti doresti tu. Iti doresc sa depasesti momentu si sa te simti bine. Te pup si iti doresc numai bine.

Buna!
Ca sa scapi de timiditate trebuie sa fii mai indrazneata, sa ai mereu curaj si sa fii mai dezinvolta. Insa asa cum ai pretentia ca toti sa te aprecieze cand spui sau faci ceva, trebuie sa stii sa si pierzi, dar sa ramai demna in acelasi timp. Trebuie sa te gandesti ca nu toata lumea este ca tine, gandeste ca tine si apreciaza acelasi lucruri ca si tine, fiecare suntem diferiti si avem propriul nostru stil de a trai si a vedea lucrurile. Insa nu trebuie sa te superi ca atunci cand faci ceva, nu primesti laude sau aprecieri, iar asta ti-o invingi prin personalitatea ta, impunandu-ti sa nu ai nevoie de laudele celor din jur.Totul pleaca de la psihicul nostru si tot acolo se si termina toate.
Sper ca sfatul meu te ajuta cat de cat si iti doresc tot binele din lume, sa ai mult curaj si indrazneala.

Draga mea,viata ta e intr-o etapa mai delicata a adolescentei. Aici nu prea ai ce sa faci cu sfaturile. Totul pleaca din creierul tau. Incearca intr-o zi sa te duci la o fata si sa incepeti o discutie. Faza cu gesticulatiile din maini si vorbitul tare nu sunt o problema. Nu e rau sa fii diferita! E mai bine sa iesi tin tipar,sa fii mai altfel decat altii (fara sa exagerezi). Viata ta ar trebui sa fie plina de prieteni,scoala,intalniri cu fetele,fluturasi in stomac si multe altele! Dar daca tu nu ai incredere in tine, nu vei putea face nimic din toate astea. Ce ar fi daca ai organiza o petrecere la tine acasa? Nu trebuie sa faci una din aia cu toata scoala, cu bautura etc. Poti sa iti inviti cativa colegi, niste sucuri si chipsuri si cateva jocuri sau subiecte de povestit. Atat! Gandeste-te la asta si data viitoare cand intrebi ceva, sa intrebi ce sa discutati tu si prietenii tai la o petrecere Bafta!

Buna draga mea, sincer, si eu mam confruntat cu aceste probleme, si cu inca mai cate. Sfaturile nu prea te ajuta in situatia asta, tu esti singura care poate face ceva in privinta asta fara sfaturile altora. Stiu ce simnti si cum te simnti, si eu mam confruntat si inca ma mai confrunt putin cu timiditatea, dar noi singuri trebuie sa ne incurajam nu trebuie sa asteptam sa o faca altii. In general in legatura cu timiditatea eu ma gandesc ca viata e scurta, moartea e aproape, iar parerea celorlalti despre mine este total 0.
Lipsa de imaginatie nu este problema, iar comportamentul tau mimica/gesticularile ba chiar intonatia etc sunt ale tale si ar trebui sa fi mandra ca nu faci parte din "turma" si nu iti mai pasa ce zic altii ce cred altii sau daca se uita altii la tine! Tu esti importanta nu ceilalti si parerea lor! Si dati liber comportamentului tau deoarece asa niciodata nu vei ava prieteni cat de cat adevarati care sa te aprecieze pentru ceea ce esti.

Știu despre ce gen de persoană vorbești tu aici, dar nu sunt genul prea bună într-o lume de proști. Aș fi mulțumită de sine dacă într-adevăr aș excela în ceea ce fac și aș fi numai de 10 sau măcar pe acolo. Dar nu sunt.