Nu prea o sa faci o prietenie adevarata in cateva zile. Nu sunt multi cei care ti se vor "deschide" intr-un timp scurt. Fa-ti prieteni noi. Cauta oameni care sa fie asemanatori cu tine si incearca sa stai prin grupurile lor. Nu o sa ti se para ca exista, dar te asigur ca exista oameni cu care o sa faci prietenii adevarate, chiar daca in timp.
Inconjurat de prieteni, dar totusi singur, stiu cum se simte asta, ca naiba.Dar iti dau un sfat pe care l-am urmat si eu.Gaseste o persoana in grupul tau de prieteni,care este dispusa sa te asculte, probabil crezi ca nu exista, dar te asigur ca acea persoana exista, doar ca tu nu o vezi, sau nu te-ai gandit la ea inca.Gaseste o persoana careia sa-i arati sufletul si mintea. Exista o posibilitate de 90% ca acea persoana sa fie exact opusul tau,caci minus cu plus se atrag,deci succes in a gasi acea persoana.Iar in cazul in care nu gasesti o astfel de persoana,iti sugerez sa te apuci de un hobby,gen sa canti daca ai voce,sa desenezi,sa te apuci de sport, de colectionat diverse chestii, sau sa scrii carti, sau iti poti face un jurnal secret, oricat de penibil ar parea chiar functioneaza.
Incerc, tot incerc insa nimeni nu pare a fi interesat
Ai luat in considerare posibilitatea de a te duce la un psiholog, sau sa devii oarecum propriul tau psiholog, pentru a putea să-ți dai seama de unde vin acele sentimente, si cum sa le interpretezi?
Nu cred ca m ar ajuta caci una e teorie alta e practica. Desi par(si sunt) un om serios, sunt foarte sufletist, par tacut dar odata ce m-am obisnuit cu tine vorbesc non-stop, insa am nevoie si eu de cineva pe care ma pot baza. Degeaba primesc sfaturi caci daca le pun in practica nu ies, oricum le analizez inainte. La fel cum analizez si anticipez si persoanele
Ok,sincer nu stiu ce sa mai spun,am multe idei,si pareri despre asta,si as putea forma o discutie de kilometri intregi pe aceasta tema, insa nu stiu daca te-ar ajuta pe tine, sau daca te-ar face cumva sa gandesti in alt fel, sau sa vezi,, problema" asta din alt punct de vedere...
Mi am facut un prieten nou acum o luna si ceva. Vorbeam si inainte dar nu mult, a vrut sa fac o fapta buna di a avut nevoie de un ajutor, l am ajutat. In timp ce faceam acel lucru mi-a zis sa mai vorbesc si eu ca el s-a plictisit tot vorbind. Credeam ca el ar putea fi un prieten de baza pentru mine caci avem compasiune si empatie destul de mare si inca ceva in comun. Insa mai acum cateva minute mi-a zis pe ocolite sa mai tac caci sunt stresant, si imi tot oferea raspunsuri vagi cu toate ca mi am calcat pe orgoliu intreband il mereu cum e si cum se simte pentru a incepe o discutie. Ma simt prost, asa mi de intampla mereu
Nu trebuie sa te simti prost fiindca cineva nu mai are chef de vorba, poate s-a plictisit si el, sau nu-l interesa subiectul.
Subiectul sau persoana mea. Nu o sa mai zic nimic poate asa e mai bine
Nu e ok sa te inchizi in tine sa stii.
Nu credeam sa fi fost asa de suparat sau cum zic eu necajit pae treaba asta ieri, insa azi se vede tot ca nu pot sa ma dau jos din pat caci ma lasa picioarele, efectiv cand am incercat sa merg am picat. Plus o ameteala de se invartr casa cu mine
Asta înseamnă practic ca ai intrat in depresie.
Cred ca eram deja doar ca cu usoare scapari.