Sunt victima bullyingului...n-am prieteni deloccc. Prieteni 0. Nici macar unul asa de forma. Toata lumea are ceva cu mine si nu stiu ce. De fel sunt o persoana chiar foarte prietenoasa si imi place sa ajut oamenii si sa ii inteleg, chiar am un suflet prea bun..Am 16 ani. Cred ca sunt si intr-o depresie, am inceput sa ma gandesc la moarte si chiar nu mai imi pasa ce mi se intampla. Va zic sincer ca as fi murit de mult dar ma gandesc la familia mea. As vrea sa imi fac mai multi prieteni dar sunt numai grupuri si toti in ziua de azi au fite, sunt falsi, si isi bat joc. Nimeni nu e la greu. As vrea sa imi dati cateva sfaturi nu sa va bateti joc de ceea ce am scris eu aici, dar oricum m-am obisnuit. Simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc, sunt la liceu as vrea sa imi fac si eu amintiri dar toti isi bat joc de mine. Plang mereu cand vin acasa, simt ca totul moare in mine si ma doare sufletul. M-am saturat de singuratate. Nu vreau sa imi spuneti chestii de genu, incearca sa iti faci prieteni sa vb cu ei etc pentru ca nu e usor. Am incercat de multe ori. Din clasa 5-a tot am problema asta.
Va multumesc daca ati citit pana aici... orice sfat conteaza pentru mine si apreciez daca incercati sa ma ajutati intr-un fel!

Salut!

Din cuvintele pe care le-ai scris ne dăm seama că nu îți este deloc ușor. Știm că ți-ai dori să știi exact cauza pentru care nu ai reușit să creezi relații de prietenie și te simți singur(ă) acum.

De multe ori, nu ține în totalitate de noi. Chiar dacă avem tendința să credem că este o problemă la noi, contează foarte mult și ce oameni am cunoscut de-a lungul timpului.

Te încurajăm în continuare să îi ții pe cei care te înțeleg aproape, fie că e vorba de familia apropiată, alte rude sau persoane în care ai încredere. Ei te pot ajuta atunci când treci prin momentele grele și îți pot da energia și puterea să faci față clipelor în care te simți copleșit(ă).

Nu ești singur(ă). Și în răspunsurile de aici sunt oameni care chiar s-au străduit și au încercat să îți dea sfaturi. Poți vedea și alte persoane care au împărtășit momentele grele și asemănătoare prin care au trecut.

Ai dat dovadă de curaj că ai cerut ajutorul. Este foarte important să apelăm, atunci când avem nevoie, la cei din jur cum ar fi părinții, alte rude, psihologul școlii, un profesor în care simțim că avem încredere. Dacă dorești sunt multe organizații în diferite orașe, online sau prin telefon care oferă în mod gratuit consiliere specializată.

Oricum, trebuie să cauți o soluție. Din tot colectivul tău, să socializezi cu persoanele care sunt mai liniștite și se comportă frumos cu tine.

"Toata lumea are ceva cu mine si nu stiu ce."
"As vrea sa imi fac mai multi prieteni dar sunt numai grupuri si toti in ziua de azi au fite, sunt falsi, si isi bat joc. Nimeni nu e la greu."
Dar tu ce ai cu toata lumea?

Gandeste-te daca e ceva in neregula cu faptul ca nimeni nu-i ok, ci doar tu.

Tocmai asta e problema.
Grupurile sunt formate din copii care sunt pe aceeasi unda..care au subiecte comune de vorbit,activitati comune pe care sa le faca etc.
Un copil tacut si timid are sanse foarte foarte mici sa fie integrat intr-un grup. E considerat anti-social de catre ceilalti si lasat in banca lui.
Trebuie sa te schimbi,pentru ca iti va fi extrem de dificil mai tarziu. Cand vei lucra de exp,ce-o sa faci? Ca va trebui sa comunici cu colegii de munca, sa te faci placut.
E foarte greu sa gasesti un prieten adevarat, sa iti ramana alaturi mult timp(nu zic chiar pe viata pentru ca omul se schimba).
Daca tu nu te deschizi si nu lasi oamenii sa te cunoasca si stai numai retras nu iti vei face prieteni. Ca oamenii sa te cunoasca si sa vada ce fel de persoana esti si daca esti pe aceeasi lungime de unda sau nu cu ei, trebuie sa comunici. Intra si tu in discutiile colegilor si da-ti si tu cu parerea daca stii despre ce este vorba, initiaza subiecte de discutie, vorbeste cu ei si pe Facebook/insta. E greu, dar de undeva tot trebuie sa incepi...

Nu ai pe nimeni din clasa cu care sa vorbesti ca sa-ti dai seama ce au cu tine? Vorbeste cu diriginta si explica-i, acum in scoli se ia in serios bullingul, Stiu ca in scoli sunt gascute si ca cei care nu sunt ca ei sunt marginalizati si-si bat joc de ei. Faci foarte bine ca te gandesti la parinti, ei sunt singurul tau sprijin in situatiile astea, vorbeste cu ei sa mearga la scoala, sa vorbeasca cu diriginta daca tu crezi ca are rost.
Inveti bine, esti tocilara, trebuie sa fie un motiv pentru care isi bat joc de tine, copiii astia urasc pe cei care nu sunt ca ei. Esti clasa a 9-a sau a 10-a?
Oricum cel mai bine este sa spui celor care te pot ajuta, parinti, diriginte, frati daca ai, si sa incerci sa nu-i bagi in seama pe colegii tai. Trebuie sa-ti pese de tine si de familia ta, restul nu sunt importati. Stiu ca este greu, stiu cum este sa fii elev in ziua de azi cand conteaza mai mult sa fii popular decat sa inveti bine, dar incearca sa treci peste, sa inveti, sa ajungi cineva in viata si sa-ti faci mandri parintii. Restul atat de putin conteaza!
Zici ca ai vrea sa-ti faci mai multi prieteni, inseamna ca o prietena tot ai!

Hei
Din păcate stiu cum se simte "chestia" asta.
Cam din clasa a 3 a, cand copii incepeau sa prinda "personalitate" sa zic asa a inceput si la mine teroarea. Toti radeau de mine din cauza faptului ca eram mica si plinuță, ma luau chiar si la bataie. Cand nu radeau de aspectul meu fizic, radeau ca aveam aceleasi haine 2 zile, ma faceau saraca etc. Ma loveam doar de privirile reci si respingatoare a colegilor mei. Diriginta spunea sa nu ii bag in seama, timp de 12 ani, repeta "suneti copii, va certati va împăcați". Problema e ca eu de cate ori incercam sa vorbesc sau sa ma "bag in seama" primeam respingeri. Si asta cu "e din cauza ca esti timid si retras" nah, nu e chiar asa. Si eu sunt, eram retrasa dar totuși mega pozitivă cu toti si totusi ma faceau de la zambete sa ajung acasa la mama sa plang in hohote ca iar au ras colegii de mine. Si chiar de vârsta ta, pe la 16-17 am intrat si eu in depresie, si da, e o boala, nu era nici pentru atentie nici pentru cine stie ce mai spun restul care habar nu au cum e. Am ajuns să-mi fac rau singura, am ajuns sa iau antidepresive. E foarte urat, asa ca ce zic eu sa faci, sau ma rog, sfatul meu: "prietenia cu forta nu se poate". Ignoră toate porcariile..stiu ca e greu, dar am ajuns cumva, dupa 12 ani sa realizez ca ma doare undeva de parerea negativa pe care o au unii fata de mine. Fițoșii si ingamfatii, sunt geloși.
Iti spun din propria experienta.
Cand luam note mici eram proasta clasei, incepusem sa am numai note de 10, atunci eram grasa, am slabit kg bune, eram saraca clasei. Mereu vor exista oameni de genul asta. Nu stiu, nici nu-mi dau seama cum am trecut prin atatea, dar mi-am dat seama ca m-au "format" toate chestiile astea.
Asculta muzica, fie happy fie trista (ajuta mult, plangi, te descarci prin muzica, dupa parca te simti super free).
Poate iti iei un animal de companie, ajuta enorm. Un prieten tot asa timid ca tine ți-ar prinde bine, nici nu stiti cat de bine se vor împrieteni doi oameni timzi, dupa ceva timp parca esti altfel cu persoana aia. Fa sport, sau mananca pizza sau ciocolata cand plangi
Iesi din casa (acum nu..ca e frig), uita-te la filme, multe filme, acum ca tot vine vacanta ai mult timp pentru tine. A si inca ceva, eu cand eram batjocorită incercam sa le dau "replica", nu mergea ca începeam sa plang, dar sa vezi ce ii doare indiferența ) baga castile in urechi, la maxim. Oricum e mai greu la inceput, toti avem momente naspa, dar prin ele invatam sa facem fata lucrurilor neplăcute.
Take care
A da si am spus pizza sau ciocolata, nah, orice mâncare e buna (sau apă) nu te lasă sa plangi, nu poti plange in timp ce mănânci (sa ii vad pe people like "nu iti poti manca tristețea". uite ca ba).
Noapte bună

Daca vrei sa vb da-mi mesaj cumva)si eu am avut problema asta.Dar am descoperit o trupa care chiar m-a ajutat sa nu ma mai simt singura:BTS(toti zic ca is orezari chinezi wtf)dar ideea e ca majoritatea cantecelor lor au un mesaj foarte frumos.Macar incearca sa asculti.Au pe yt si cu traducere in romana.Incepe cu LOVE MYSELF sau MAGIC SHOP. Sper ca te-am ajutat