Nu ai ce sa faci,decat sa discuti cu el cand e treaz sa il faci da conenstientizeze ca are o problema si sa reduca alcoolul, de dezalcolizare si spitale de acest gen nu cred ca vrea sa auda, fiindca internarea si procedurile medicale de acest gen(dezalcoolizare in spitale de psihiatrie)se fac doar cu acordul lui personal(al persoanei in cauza deci). Doar daca constientizeaza ca e nociv si ca nu e bine si avand dorinta de a renunta, doar asa poate scapa si problema se piate rezolva, trebuie multa ambitie sau vointa.)Succes!
Trebuie să înțelegi cauzele.
Să nu ai așteptări înalte.
Fireşte, simplul fapt de a înţelege de ce tatăl tău sau mama ta se poartă atât de ruşinos nu va face ca problema să dispară. Totuşi, înţelegând mai bine cauza dependenţei sale, îţi vei putea privi părintele cu mai multă compasiune.
Ce poţi face?
Realitatea este că, până ce tatăl tău sau mama ta nu se schimbă, eşti nevoit să suporţi urmările comportamentului său. Ce poţi face între timp?
Nu te considera vinovat. Singurul vinovat este părintele tău. „Fiecare îşi va purta propria sarcină", se spune în Galateni 6:5. Aşadar, nu e datoria ta să-ţi vindeci părintele şi nici să-l fereşti de urmările viciului său. De pildă, nu trebuie să-i spui minciuni şefului său pentru a-l proteja şi nici nu trebuie să-l târăşti din faţa porţii dacă a căzut acolo pentru că era beat.
Încurajează-l să ceară ajutor. Probabil că cea mai mare problemă a părintelui tău este să admită că are o problemă. Ar fi bine ca în momentele lui de luciditate şi de calm, celălalt părinte să-l ia pe unul din copiii mai mari şi să-i spună partenerului său cât de mult vă afectează purtarea lui şi ce ar trebui să facă.
Mai mult, părintele alcoolic ori dependent de droguri ar avea de câştigat dacă ar răspunde în scris la următoarele întrebări: Ce se va întâmpla cu mine şi cu familia mea dacă voi continua să beau sau să mă droghez? Ce se va întâmpla dacă voi renunţa la acest viciu? Ce trebuie să fac pentru a primi ajutor?
Dacă te pândeşte vreun pericol, pleacă. „Pleacă înainte să izbucnească cearta", se arată în Proverbele 17:14. Nu te expune pericolului, implicându-te într-o ceartă. Dacă e posibil, retrage-te în camera ta sau mergi la un prieten. Însă dacă părintele tău devine violent, poate că va trebui să ceri ajutorul cuiva.
Acceptă-ţi sentimentele. Unii tineri au mustrări de cuget deoarece ajung să-şi urască părintele alcoolic sau dependent de droguri. Până la un anumit punct, aceste sentimente sunt normale, mai ales dacă, din cauza viciului, mama ta sau tatăl tău nu-ţi oferă afecţiunea şi sprijinul de care ai nevoie. E adevărat, Biblia îţi porunceşte să le acorzi onoare părinţilor (Efeseni 6:2, 3). Dar ‘a-i onora’ înseamnă a le respecta autoritatea, aşa cum respecţi autoritatea poliţiştilor sau a judecătorilor, şi nu a le aproba viciile (Romani 12:9). Să nu te gândeşti că eşti un om rău dacă îţi repugnă faptul că bea în exces sau consumă droguri. La urma urmei, acest lucru este respingător! (Proverbele 23:29–35)
Caută prieteni încurajatori. Dacă viaţa de-acasă e un calvar, poate că nici nu mai ştii ce înseamnă să duci o viaţă normală. Prin urmare, e important să te bucuri de tovărăşia unor oameni sănătoşi pe plan spiritual şi emoţional. Membrii congregaţiei creştine îţi pot oferi multă încurajare şi sprijin şi te pot ajuta să mai uiţi de stresul de acasă (Proverbele 17:17). Stând în compania unor familii din congregaţie, vei avea un bun exemplu de viaţă de familie, complet diferit de ceea ce observi în familia ta.
Cere ajutor. Ţi-ar fi de mare folos să poţi vorbi despre sentimentele tale cu un adult matur, demn de încredere. Bătrânii de congregaţie sunt gata să te ajute. Biblia spune că aceşti oameni pot fi „ca un adăpost împotriva vântului şi ca o ascunzătoare împotriva furtunii, ca nişte şuvoaie de apă într-un ţinut fără apă, ca umbra unei stânci mari într-un ţinut uscat" (Isaia 32:2). Nu-ţi fie teamă, nici ruşine să le ceri sprijin sau sfaturi!
Menţionează pe care dintre aceşti şase paşi vei încerca să-i aplici mai întâi. ․․․․․
Poate că nu vei izbuti să schimbi situaţia de-acasă, dar modul în care te laşi afectat de ea, da. Aşadar, în loc să te chinui să-ţi schimbi părintele, mai bine concentrează-te asupra persoanei pe care o poţi controla: propria persoană. „Continuaţi să lucraţi la salvarea voastră", a scris apostolul Pavel (Filipeni 2:12). Astfel, vei păstra o optică pozitivă şi, probabil, chiar îţi vei încuraja părintele să caute ajutor pentru a se debarasa de viciul său.
Nu ai să să.o faci, să fii dependent de ceva care îți face rau e oribil.Solutia ideală ar fi sa.l ignori total.Si daca ai ceva munca de lămurire cu el s-o faci cand este treaz
Am auzit de o tehnica pe care o practica unii dar nu cred ca tine la betivii notorii.
Vorbesti cu un doctor inainte despre starea si obsesia sa pentru alcool si cadeti amadoi de acord (tu si doctorul) sa-l speriati tare ca are o boala (fictiva) si ca trebuie sa se lase de baut. Dupa ce ati cazut de acord sa faceti asta, il duci pe tatal tau la doctorul respectiv, o sa-i faca o consultatie (fictiva) si o sa-i spuna ca are o boala ceva care sa-l oblige sa se lase de baut. Daca baga spaima in el o sa se lase de baut daca mai vrea sa traiasca. Daca este alcoolic notoriu o sa tina cont de asta o perioada scurta si apoi o sa se apuce iar de baut.
A doua si varianta nu tocmai practica este pur si simplu sa-l ignori si sa nu stai in preajma lui cand il prinzi beat pentru ca nu cred ca poti reusi tu prin vorbe sa-l faci sa nu mai bea pentru ca este dependent de alcool.
Ai incercat asa ceva vreodată?