Te- ai întrebat vreodată cum este să iubești pe cineva atât de mult încât ți- ai da viața pentru acea persoană dacă vrei să afli ascultă îți spun istorioara mea oh mă simt jenată să zic...? (mai mult)

Question

Te-ai întrebat vreodată cum este să iubești pe cineva atât de mult încât ți-ai da viața pentru acea persoană dacă vrei să afli ascultă îți spun istorioara mea oh mă simt jenată să zic asta dar o să zic.

Timp de 7 ani colegii mei tâmpiți fără minte își tot băteau joc de mine chiar și fetele e atât de penibil asta sincerr nu inteletde ce ai face rău cuiva îi ujasna, dar asta e viața nu-s eu vreo prințesică frumoasă ba chiar îs urâtă serios dacă mai vedea ai avea aceeași părere ca a mea din această cauză nu mă plăceau nimeni nici nu îmi era alături cineva părinții ziceau că o să treacă, m-am închis atunci în mine e îngrozitor. Nu știu dacă ați privit ceva dorame sau filme unde acolo era prezent bulling-ul iată așa era la mine doar că niciodată no să fiu vreo frumusețe. Am ajuns în clasa a 5 eram grasă și micuța de înălțime atunci bulling-ul era și mai mare... În clasa a 6 eram urâtă, dar nu-i drept sunt frumoasă în felul meu sunt creată pe seama lui Dumnezeu nu trebuie să mă fac așa să mă înjosesc singură darr când mulți îți zic asta nu mai știi ce să mai crezi. Clasa a 7 puțin m-am înălțat aveam 14 ani și 152 din nou bulling pe faptul că sunt pitică. Prin octombrie mi-a scris un băiat pe telegram și de atunci începusem să vorbim dar vă spun sincer îmi era foarte frică să vorbesc cu el fiindcă mă temeam să nu-și bată și el joc de mine. Au trecut câteva luni începea să-mi placă de el dar la modul că eram înnebunită după el și scriam poezii, versuri pentru melodii și texte. Mi-a zis el că mă iubește inima mea mai că ieșea din piept, îl iubeam sincerrr și i-am zis că și eu îl iubesc oh de atunci îmi scria texte lungi de fapt mai înainte îmi scria texte lungi de noapte bună și bună dimineața dar acum mai zice și cât de mult mă iubește și tot felul de-astea, el a devenit o parte importantă din viața mea, el este mai important decât prietenele mele, el îmi este alaturi la greutăți și îmi este alături m-a ajutat să trec peste această depresie în care intrasem, el mi-o curățit mintea de toate chestiile no să vă vină a crede dar eu aveam tendițe de a mă sinucide chiar doream asta foarte mult dar el mi le-a scos din minte. Mă bucur atât de mult că m-a ajutat și mă ajută să-mi înfrunt greutățile și temerile mele îmi este mai aproape decât părinții mei chiar încearcă să mă înțeleagă. Într-un final vreau să zic că îl iubesc dar oricum știu că trebuie să am grijă... Vă mulțumesc dacă ați citit până la capăt și mi-ați ascultat dacă puteți vaș ruga să-mi dați vreun mic sfat sau o propunere cu privință la asta

Violleta2022 · Accepted Answer

Astea sunt povesti adolescentine, care trec odata cu varsta, cand mai cresti vei rade de sacrificile pe care crezi ca erai in stare la anisorii aia, sa le faci.

Adevaratele sacrificii le faci cand  esti adult si ai copii tai, fiind dispusa sa-ti dai viata cu adevarat pentru ei.

Intrebareanonima · Answer

Cei drept da ai dreptate dar încă să ajung până acolo mă simt cam rău că nu am incercat să trec singură peste greutățile alea dar dacă mi-a venit el în ajutor e foarte bine mulțumesc pentru că ați citit tot ce am scris

MarianWLF · Answer

Se vede ca esti destul de mica, asa se simte iubirea la varsta ta, ma bucur ca ai gasit asa un baiat, daca tot te simti mai bine vezi la ce poti lucra incepand de acum, in primul rand la fizicul tau, nu strica sa faci sport si iti poti dezvolta un corp frumos indiferent cate kg ai in momentul de fata, si putin pe psihic, subconstientul asculta tot ce gandim, nu judeca, nu neaga, asadar ai grija la ce spui despre tine, fa-ti o regula ca din momentul de fata sa nu-ti mai dai voie sa gandesti negativ despre tine, sa vezi stare de bine iti construiesti, acestea sunt sfaturile mele, succes :)

dullcat · Answer

Buna.Povestea e demna de un film, dar realitatea e adesea ceva mai sobra si mai rece.Din pacate, risti sa te intorci in aceeasi stare depresiva dupa ce va veti desparti.Cam asa functioneaza cu persoanele care salveaza alte persoane daca schimbarea nu vine direct din interiorul victimei.Cand celelalt pleaca, toate schimbarile de bine pleaca si ele.Inteleg ca asa simti acum, ti-ai da viata pentru el si in inima ta are un loc infinit mai sus decat parintii, insa mai incolo iti vei da seama ca toate emotiile au fost potentate puternic de furtuna de hormoni specifica adolescentei.Nu orice atasament puternic inseamna iubire, din nefericire.E deosebit de frumos sa va bucurati acum de ceea ce simtiti in prezent, sa pretuiti aceasta conexiune, dar in acelasi timp e si putin cam periculos sa puneti etichete certe, din moment ce inca nu sunteti adulti, pe un lucru efemer, experimental.

Sfatul meu e sa mergi la psihologul scolii, ai multe probleme care trebuie rezolvate pe cont propriu, o relatie nu le va rezolva, ci doar le va acoperi pentru un timp destul de incert, dupa care vor iesi din nou la iveala si te vor urmari peste tot.Imi imaginez ca nu asta doresti sa auzi dar cred cu tarie ca asta trebuie sa auzi (ma rog, citesti).Eu doar vreau sa te aduc un pic cu picioarele pe pamant, astfel incat sa nu sfarsesti cu sufletul sau/si psihicul bucati.Ai grija de tine si fii cu capul pe umeri!