Te-ai simtit vreodata singur? Ai vrut vreodata sa te sinucizi(e doar o intrebare)

36 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 20 Iulie 2009 | a răspuns:

M-am simtit si eu singur de multe ori. De sinucis, nu m-am gandit niciodta si nici nu o voi face. Cum a spus si harciog, singuri venim si singuri plecam. M-am simtit foarte singur si foarte rau cand parintii mei au divortat. Avema abia 5 ani. Mi-a fost greu atunci desi nici acum nu mi-e usor. Dar viata e frumoasa asa cum o ai si nu iti poti alege singur destinul... daca am putea, toti am avea acum vile si probabil am fi toti la piscine in curte cu fetele(sau cu baietii in cazul fetelor) langa noi. Chiar daca nu e asa si unii au poate o viata mai grea decat altii, nu trebuie sa facem drame si mult mai putin sa ne punem pe sinucis. trebuie sa ne gandim cat rau am face daca am recurge la asemenea situatii. Trebuie sa invatam sa trecem peste toate problemele, caci asta inseamna a te maturiza, nu? Nu doar sa cresti cu varsta biologica. E foarte important sa cresti si in varsta psihologica. In fond, totul e bine cand se termina cu bine. Iubiti-va mult!

by Psihoyounger

Răspunde

Ordonare:

35 răspunsuri:

în 16 Noiembrie 2009 | anonim_4396 explică:

Da, de multe ori...parinti nu ma inteleg thinking

Răspunde Raportează Evaluează

în 4 Decembrie 2009 | anonim_4396 explică:

Ma simt foaret singura fara prietenii uneori ma gandesc daca este doar o impresoe a mea incerc sa ma fac pe; acuta de ceilalyi dar de fiecare data o dau in bara uneori as vrea sa plec din tara dar nu am inca 18 anias vrea sa nu m vad pe nimeni la scoala m-am certat cu cateva colege ma simt foarte singura am ajuns la concluzia ca singura solutie ar fi sa ma sinucid dar nu pot...am vrut sa renunt la scoala dar nu o pot dezamagi pe mama care a facut totul ca sa fiu fericita iar acum eu sa renunt la tot! nu stiu ce sa fac

Răspunde Raportează Evaluează

în 18 Ianuarie 2010 | anonim_4396 explică:

M-am simtit si chiar in acest moment ma simt. Nu stiu cum este in cazul altora, dar parintii mei s-au purtat f urat cu mine cand eram mica, batandu-ma(si nu ma refer la o palma doua), chiar blestemandu-ma, injurandu-ma si scuipandu-ma si in prezent, chiar daca nu imi mai fac nimic, nu am parte de ajutor financiar, va dati seama ca de dragoste sau ajutor moral nici nu poate fi vorba.
Prieteni nu am. M-au dezamagit si parasit...
Frati, surori nu...Rude, 2 matusi : 1 si ea trista si depresiva, iar cealalta la 450km de mine.
Imi doresc un loc de munca, fiind absolventa de facultate, dar nu gasesc. Am batut Bucurestiul(orasul meu natal) in lung si-n lat, in zadar.
Prietenul meu cu care sunt de aproape 5 ani, se enerveaza cand ii spun ca sufar si ma simt sigura in lume si ma lasa in durerea mea. Nici cu el relatia nu e buna. A fost o vreme in care ma lovea si imi vorbea urat. Acum nu ma mai loveste, dar are momente in care-mi vorbeste urat.
Sunt multe de spus, dar nu cred ca intereseaza cu adevar pe cineva viata mea.
De sinucis m-am gandit de multe ori. N-o fac deoarece mi-e teama ca n-o sa reusesc si dupa o sa pierd libertatea, singurul lucru pe care-l am. In acest context nici de iad nu mi-e teama, pentru ca pentru mine viata a fost un iad si inca mai e.
Numai bine la toata lumea! Si fiti fericiti si pentru mine...