Totul a inceput de la o gluma, in anul 2014.
O stiam demult, am mai fost „iubiti" cu ceva ani in urma, cand eram doar niste copilasi.
Anii au trecut, iar noi am inceput totul dintr-o prostie, o gluma pe care a facut-o.
A trecut o perioada, iar eu am plecat in Oradea, dupa ce legasem un inceput de relatie destul de strans.
Ziua ei de nastere, 17 ani.
Eram in Oradea, ea ma chema la petrecerea ei, eu nu stiam ce sa fac, insa m-am dus. Surpriza a fost pe masura.
Ne-am petrecut si ca sa vezi..primele atingeri intre mine si ea, in pat fiind cu inca cineva, insa ne incinsesem putin de la alcool.
Se facuse dimineata, m-am dus acasa.
Era frumos. Iesea de la scoala, „intalnirea nelipsita" de la Scarite. Eram bucuros, nu stiam in totalitate cum sa reactionez, insa, eram bucuros.
Mai ne-am certat, mai ne-am impacat, insa iubirea era acolo, nu a lipsit.
Trec 4 luni, a venit momentul in care amandoi eram dezbracati. Nu am vrut sa fac nimic cu ea, am lasat-o sa mai se gandeasca, stiam ca ne iubim mult si data viitoare oricum o sa facem, insa din iubire si respect, nu am vrut din prima.
A venit din nou momentul, am facut-o.
Eram atat de fericit si ma simteam atat de bine, stiam ca e a mea. Era si inainte, insa dupa chestia asta ma simteam ca si cum ea ar fi fost un lacat, iar cheia o aveam doar eu.
Sentimentele pe care le avem nu pot sa le exprim in nici 1000 de propozitii.
Trec lunile, un an, aproape doi, eu plec in Austria.
Nu am vrut, insa am fost nevoit.
Nu am vrut sa o las singura, insa nu gaseam nicio cale de mijloc.
Am plecat, sufletul meu era „mort", inima nu mai pompa sange.
Ma cert, ne despartim, ea suferea acolo, eu aici.
Fac bani, incepem sa vorbim, termina liceul si ma duc dupa ea.
O iau dupa mine. Eram la fel de fericit incat puteam sa impart la fiecare om din fericirea mea, simteam ca mai fericit de atat nu puteam sa fiu.
A venit „momentul negru": o insel.
Inselatul asta a venit chiar atunci cand noi eram intr-o perioada mai proasta. Am gresit, am fost imbecil.
A trecut o perioada, plecam acasa de Sarbatori.
Certuri si acolo, probleme: ne despartim.
Am sunat-o, nu ma voia. M-a sunat, am fost arogant.
Daca ne-am fi intors inapoi, probabil eram si acum impreuna. De fapt cu siguranta eram.
Am fost ca doi copilasi de grupa pregatitoare.
Trec doi ani in care am vorbit destul de rar.
Un an a fost cuminte (eram primul baiat din viata ei si un an asa a ramas).
Al II lea an: gasise pe altcineva si timp de un an a avut o relatie bazata pe sex si sentimente. Asta auzind chiar de la ea, chiar dupa ce imi luasem bilet sa ma duc in tara la ea, pentru ca imi lipsea.
Eu am avut la randul meu destule relatii bazate pe sex, dar cam atat.
Insa, cum sa ma simt cand aud ca s-a intamplat asta? Cum sa nu imi creasca tensiunea? Cum sa nu simt sangele ca imi ingheata si inima ca-mi crapa?
Ajung acasa, ne gasim.
Cand formam un cuplu, nu puteti sa va imaginati cat de innebunita era dupa mine, cum ma asculta si iubea!
Am vazut o fata schimbata la 360 de grade. Nu stiam cum sa reactionez, nu era ea. Si eu, din contra, ma comportam atat de bine si ma simteam atat de bine cu ea, insa, vedeam cum se uita la mine cu alti ochi. Nu era ea, nu era ea iubita mea. Era alta fata?!
A venit momentul, ne ducem la hotel, eram amandoi in pat dupa 2 ani.
Eu, fericit, inima-mi batea. Ea, destul de indiferenta si in mare parte o simteam cum nu ar vrea sa faca asta.
Eu am facut dragoste, insa ea probabil mai mult sex. Nu era ea, nu o recunosteam.
Ziua urmatoare am petrecut putin timp, ne-am luat in brate, ne-am pupat si am plecat. Sentimentul pe care-l aveam era devastator, parca eram in 2016, atunci cand am plecat pentru prima oara.
Sa va descriu momentul: in bucatarie, ea pe acelasi scaun, eu in picioare, vorbind cu ea.
Scriu aceste randuri din avion.
Suntem in 2019, puteam avea aproape 5 ani, insa ea nu mai tine la mine, insa eu da.
Nu stiu cum o sa fie, ce o sa fie, insa la cum o vad pe ea, nu o sa fie nimic.
Stiu ca e o stare pe care o am acum si maine o sa ma simt mai bine, insa ma gandesc la ce am trait si ce am facut si pot spune decat: pacat, imi pare rau!

Ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook