TPU... am o problema... poate veti spune ca sunt emo, poate asa este, desi nu adopt stilul lor vestimentar. Dupa o zi in care simt ca cedez mainile mele sunt pline de zgarieturi si taieturi si de vesnicul mesaj ce mie imi da speranta scris cu mana tremuranda "Cladeste-ti aripi de fier si zboara cu ele spre cer". Incerc sa ma ascund, sa imi inabus durerea sufletului, caci simt ca pur si simplu inima imi arde, in durerea fizica. Nu imi e teama sa ma ranesc, insa imi pierd controlul, control ce poate l-am pierdut de multa vreme, dar acum cred ca sunt mai disperata ca oricand. Prietenii i-am pierdut, iar familia incepe sa imi descopere faptele pe care reusisem mereu sa le feresc de ochii lor. Totul se naruie si poate e doar vina mea; ca nu am reusit sa lupt cu suferinta, cu viata; poate sunt doar un las, un om incapabil. Acum ce mai pot face, cand toti m-au parasit. timpul nu il pot intoarce inapoi, si chiar daca as putea nu stiu daca as avea forta de a schimba ceva?

Mergi la un psiholog pentru o viata mai buna, sfaturile nu stiu daca le iei in seama si acolo unde ti-am zis inainte sa mergi e indicat.

Eu nu sunt emo,dar si eu am stilul asta de a scrie. vreau sa-ti spun ca oamenii din jurul tau nu ar trebui sa te priveasca ca pe unul,dar si eu sunt aproape in aceiasi situatie:nu mai am prieteni,nu ma simt in largul meu nicaieri,si imi place sa ma ascund in casa,varsandu-mi necazurile,probleme si tot ceea ce ma raneste intr-o compunere mult prea sentimentala pentru unii.o compunere care are legatura extrem de mare cu mine, dar din pacate nimeni nu-si da seama.dar nici nu vreau sa vada cineva asta pentru ca m-ar fi dus la psiholog, asa ca stau inchisa in mine si mai continui sa fiu"siropoasa"prin cuvinte astfel.
te inteleg si sper ca te-am mai consolat.

Hm.aici e o problema mare, voi ineca sa te ajut dar daca nu reusesti atunci zic sa cunsulti un psiholog sau ceva de genul acesta. Sa vedem, familia nu cred ca ti-ai pierduto, chiar daca au inceput sa iti descopere faptele, sunt sigura ca dorec sa te ajute si sa treci peste aceasta perioada grea. Chiar daca ti-ai pierdut prietenii nu inseamna ca nu iti poti face altii. Va trebui sa faci o mica schimbare radicala, in mai tot sa spun asa, chiar si fizic,, va trebui sa renunti la obiceiul de a te rani, te vei distruge singura si cred ca esti tanara, deci traieste-ti viata! O alta schimbare ar fi colectivul, nu stiu, poate o mutare intr-o alta localitate, intr-un alt colectiv.etc, poate asa poti fi privata altfel de ceilalti si daca renunti la obiceiurile astea ''macabre'' sa zic asa, in ochii lor vei deveni cineva, o prietena sau chiar mai mult, acum depinde de tine si de cum te comporti cu ceilalti. Incearca sa nu mai stai mereu singura, gasesteti o gasca sau ceva de enul acesta, si umbla mereu in grup, asa vei sti ca va fi cinev care sa fie cu tine si a te supravegheze atunci cand doresti sa iti faci rau de una singura.
Eu cam atat iti pot spune, nu stiu cat de mult te va ajuta, dar te poti duce la un psihilog decateori simti nevoia si cand simti ca cedezi.
Mult noroc si bafta in continuare, sper sa reusesti sa treci peste lucrurile aceastea.

AA si emo, hmm nu prea pot spune ca esti, in ziua de azi lumea devinee emo doar pentru a atrage atentia si pentru a fi priviti altfel in ochii celorlati, bine unii devin emo pentru o trauma din copilarie sau pentru ceva de genul acesta.
Sper ca u nu ai traume de genul acesta.

pe.s: daca zici ca nu mai ai prieteni asta inseamna ca ei te-au respins sau viceversa, deci cand cineva iti cere prietenia.accepto, iar cand cineva fuge de tine doar pentru ca treci tprintro anumita perioada inseamna ca nu iti este prieten adevarat