TPU, nu mai suport. De un an de zile muncesc ca să îmi cumpăr haine şi ce îmi trebuie, pe lângă faptul că am doar 15 ani şi sunt fată. Nu provin dintr-o familie rea. Părinţii mei ţipă la mine în fiecare zi, şi nu îmi dau nici un leu. Parcă mă urăsc şi simt că o să tâmpesc. O să am o cădere nervoasă. Îmi spun înfiecare zi că nu au bani, dar îşi cumpără câte 4 pachete de ţigări pe zi. Vă rog ajutaţi-mă. Mă gândeam să plec de acasă... Nu ştiu ce să fac pentru că simt că nu mai rezist.

Pe undeva cunosc o astfel de situatie si stiu cat de naspa te simti dar daca pleci de acasa,unde te duci,cum te descurci,pentru ca vezi si tu totu e pe bani in lumea asta,mai rabda putin, fi mai indiferenta, o sa faci 18 ani, poate o sa ti gasesti un prieten serios, va mutati in chirie si asa mai departe.

Un parinte mereu o sa`si iubeasca copilu`. Chiar si cand va implinii 40 de ani, tot copilul lor ramane!
Poate vor sa te obisnuieasca cu munca de jos, sa te invete ca daca iti doresti ceva, trebuie sa si munceasca!

Daca tu vezi cat esti mic viata in roz ca`ti dau partintii de toate, cand vei fi mare cu greu vei invata sa muncesti cinstit si vei recurge la alte metode!

Ai putea sa incerci sa vorbesti cu ei, sa le spui ca te simti "abandonata" si exclusa din familie, ca nu simti sa te iubeasca careva. Spune`le ca esti deja domnisoara si ca ai nevoie macar de 2-3 lei de buzunar, ca mereu ii vezi pe ceilalti copii cum isi cumpara, iar tu stai si rabzi in timp ce ei fumeaza pana la refuz!
Incearca sa vorbesti cu ei si sa le explici, sa vezi ce si cum gandesc ei. Si daca totusi nu gasesti vreo solutie, incearca sa vorbesti cu cineva apropiat tie din neamu` tau sau vorbeste cu un psiholog ca stiu ca in scolile generale sau in anumite licee au bagat asa ceva!

Ai nevoie de o persoana care sa te sfatuiasca si sa te invete cum sa abordezi situatia. In niciun caz nu te gandii sa pleci de acasa! Si eu aveam asta in cap acum ceva timp, da` am zis macar sa astept sa`mi termin liceul si sa fac 18 ani sa nu ma dea in urmarire generala si sa ma trezesc cu politia pe urme.

Ai grija ce faci!

Dupa parerea mea, ar trebui totusi sa vorbesti cu un adult in care ai incredere, ca de exemplu o alta ruda. Sau chiar cu dirigintele tau.
Sa fugi de acasa nu prea e o solutie...gandeste-te,unde te vei duce? Cum te vei descurca?
Poti incerca sa fii mai indiferenta pentru ce se intampla si sa incerci sa petreci cat mai putin timp acasa.
Sau poti vorbi si cu o prietena! Poate s-ar putea sa te lase sa stai cu ea...
Si un sfat: Daca parintii tai tipa la tine asa mult si zici ca te urasc,nu incerca sa ii provoci, deoarece s-ar putea sa se ajunga la si mai rau, cum ar fi bataie.
Succes! :*
Si ai grija ce faci

Cu ce as putea sa te ajut?
Pe bune!
Daca e sa-ti dau un sfat ti-as spune sa iei totul ca pe o provocare, nimeni n-ar trebuie sa aiba o adolescenta depresiva, dar ceea ce nu te omoara te face mai puternica!
Va veni momentul cand toate astea vor fi de domeniul trecutului si atunci vei fi mandra de tine pentru ca desi ti-a fost greu te-ai descurcat unde nu oricine putea.
Bafta!

Cat timp ai un acoperis asupra capului,si ai ce manca incearca sa rezisti,viata e oricum grea si daca deja ai inceput,nu cred ce zice deutsa,munca iti distruge copilaria,incearca sa rezisti, nu are cine sa te ajute de pe TPU, nu stiu ce inseamna munca la 15 ani asa ca nu te pot ajuta

Nu stiu daca te va tine cineva,evident daca ai vreo ruda apropiata, ai putea sa te duci la ea, sa contribui la intretinerea casei.bafta.