Si eu sunt la fel. Timpul liber mi-l petrec în cea mai mare parte citind cărți, ascultând muzica si uitându-mă la filme și seriale.
Dar nu văd nicio problemă în asta
Dar am și câțiva prieteni cu care mai ies în oraș și mă distrez cu ei. Și ei sunt pasionați ca mine de filme/seriale/cărți/muzică.
Nu cred că ești cu adevărat într-o expresie, sincer și eu mi-aș dori ca viața sa fie precum cea din cărți si seriale dar asta e Eu mă bucur că pot face ceea ce-mi face cu adevărat plăcere
Nu inteleg de ce crezi ca ai o viata plictisitoare atata timp cat faci ceea ce iti place...
Partea cu inceperea si acceptarea vietii monotone mi se pare cea mai trista din toata povestea ta.
Ai putea să-ţi permiţi să fii înconjurată de OAMENI REALI, si nu doar de personaje de carte, seriale, ieşi mai mult în lume.Nu este de ajuns să te trezeşti la realitate, ci să rămâi ancorată în realitate, viaţa exterioară nu este aşa plictisitoare dacă ai cu cine să-ţi petreci timpul. Sper că ai prieteni, prietene.Tu alegi să petreci timpul acasă şi să nu-ţi cauţi prietenii, si totuşi nici alegerea aceasta nu este satisfăcătoare pentru tine. Ceea ce nu înţeleg este afirmaţia conform căreia după majorat toate şansele de a urma o carieră artistică s-au dus, după părerea mea ai toată viaţa înainte.
Reducand din timpul alocat cartilor, serialelor si muzicii. Orice e mult prea mult strica. Oricum cartile si asa strica.
souleaterz întreabă: