Trebuie sa fac o compunere cu titlul "Natura, in textul sadovenian" si chiar nu am nici o idee cum sa incep pentru ca nu am gasit in niciun text de-al lui vorbinduse in mod special de natura, deci imi puteti da voi niste idei ca sa pot incepe...Dau funda

O strânsă legătură se stabileşte între om şi natură, la Sadoveanu natura reprezentând un refugiu şi o
pavăză pentru fiinţa umană. Natura se constituie într-un adevărat paradis: mireasma jilavă,
primăvăratică a pământului, strălucirea bălţilor, frumuseţea stolurilor migratoare, cântecul răsunător
al pădurii. Om şi natură se întrepătrund şi se constituie într-un tot, încât nu îl poţi separa pe unul de
celălalt. Comisoaia Ilisafta din Fraţii Jderi avea „un glas îmbelşugat", vocea omenească fiind
apreciată prin atributul cantitativ care se dă de obicei pomilor fructiferi, Moş Nichifor Căliman este TRADEM NR. 21 SERIE NOUĂ, APRILIE 2011
asemănat cu un copac bătrân iar pata de jder de pe faţă a celor cinci fraţi pare a contopi omul cu
natura.
Nada florilor, Ostrovul lupilor sau Venea o moară pe Siret surprind frumuseţea şi misterul naturii
şi al sufletului omului. Descrierile de natură se constituie în cele mai frumoase pagini de poezie a
naturii din literatura română: „ În munte, la altitudinea aceea unde ne duceam să găsim cucoşii
sălbateci, seva primăverii încă nu pornise, deşi ne aflam la începutul lunii mai. Sub brazi erau încă
pete de omăt şi, de sub bălţile mlaştinilor, gheţari. Tufărişurile arbuştilor păreau moarte în umbra
cetinilor, soarele nou încă nu le făcuse să scoată ace de muguri. În trecere, spinările încercau să ne
oprească, cu gheare de fiinţi vii." ( Valea Frumoasei, pag. 220 )