Nu prea curajos, da nah.
Îi spun vreo două persoanei respective (în gândul meu, logic), apoi o las să creadă ce vrea, să mă acuze, să mă facă-n toate felurile şi tot ce-i mai pofteşte inimioara, fără să încerc să mă apăr, deoarece nu mă va crede (mai ales dacă este foarte convinsă că am făcut acel lucru). Dar ştiu că până la urmă, cumva-cumva, îşi va da seama că a greşit, iar atunci, îi aştept (şi accept) scuzele.
Eu mai mult ma supar dar nu arat nimica ca ii dau satisfactie mai tare si il las sau o las in pace parerea lui despre ce crede el sau ea
Depinde cine ma acuza, daca cineva minte, ma acuza de ceva ce eu nu am facut l-as ignora in viitor. Plus ca as fii atent si la ceilalti care nu-mi dau crezare.
Pai in primul rand m-as enerva iar apoi i-as zice vreo doua iar apoi l-as ignora iar in viitor n-as mai vorbi cu persoana respectiva.