Ma rosesc cand mint si ma balbai.Mama "ma citeste" din prima nu am nici cea mai mica sansa sa o mint si recunosc nici nu am motive.Pe la tati mai "infloresc" anumite chestii
De obicei nu prea mint. Prefer adevarul oricat de dur ar fi uneori. Rareori mint. Si atunci daca o fac e de obicei in scopul pastrarii unei relatii interumane care nu trebuie rupta. Ce ma doare cel mai tare e cand sunt pus la mijloc. Atunci cand trebuie sa mint pentru cineva. Adica sa spun unele chestii ca sa iasa el basma curata. Si persoana fiind apropiata ma simt aiurea sa refuz, sa ma fac asa ca ploua. Dar totusi nu imi place faptul ca trebuie sa mint si pe moment urasc persoana aia pentru situatia in care ma pune.
Depinde de minciuna si de consecintele ei! Daca este o minciuna cu care scap de o situatie neplacuta ma simt usurata! Daca este o minciuna rautacioasa si gratuita, ma simt vinovata. Daca este o minciuna folositoare ("vai ce bine arati" spusa unui om bolnav), ma simt bine!
Minti pentru ca te simti bine, minti pentru ca sa scapi de situatii dificile, minti ca sa iti ridici statutul social in ochii celorlalti. Sa nu uitam ca minciuna-i la putere.
Cand mint in iubire ma simt ca iuda cand la tradat pe mantuitor.cand mint asa minciuni din astea de 2 lei ma simt doar ca un ticalos mai mic.
BiscuiteCuCiocolataa întreabă:
anyia întreabă: