Unde (da locul ma intereseaza ) pot sa gasesc prieteni pe termen luuung avand in vedere urmatoarele:

Cand e vorba sa ma intalnesc cu colegi, cunostinte, in genereal persoane cu care am de a face din punct de vedere al circumstantelor fie scolare sau familiale nu e nici un fel de problema.

Intrebarea mea este de ce nu am prieteni?

Cand eram mai mic aveam un grup de prieteni cu care am crescut inca de mic, totul era bine si frumos, ba chiar cand plecam o saptamana acestia spuneau ca parca nu mai era la fel fara mine (imi faceam cunoscuta prezenta destul de bine, pentru ca in primul rand nu imi pasa de ce credeau ceilalti despre mine (nu aveam de ce si inca nu am dar nu realizez asta) eram o persoana care voiam binele in general si sa se distreze, dar cu cat am crescut mai mult am inceput sa iau in considerare cum se uita lumea la mine mult prea in serios cred...). In acest grup de prieteni au inceput sa vina alte persoane noi care se intelegeau bine cu prietenii mei, unele dintre ele care imi voiau raul ( chiar daca nu le faceam nimic chiar dimpotriva acestia luandu-mi hainele si aruncandu-le apoi razand de obicei gesturi desgustatoare, ceilalti ii spuneau sa se opreasca. Tin sa spun toti prietenii din grup erau cu 2-3 ani mai mari decat mine ( ma inteleg mai bine cu persoanele mai mari decat mine) si cred ca aceste persoane au adus la agravarea : "dar cu cat am crescut mai mult am inceput sa iau in considerare cum se uita lumea la mine mult prea in serios cred...", am inceput sa ma inchid din ce in ce mai mult, nu mai imi faceam cunoscuta prezenta doar ca sa nu enervez persoanele noi, nu mai eram eu, nu mai eram fericit si cei din jur m-au exclus pentru ca ajunsesem sa stau intr-un colt si sa ma uit la ei cum se distreaza, vazut singur, in vara fara ca ceilalti sa ma cheme pe afara m-am apucat de jocuri (cs go). Jocuri in care sunt fericit si sunt EU unde ma pot destinde.

Dar din pacate fericirea din jocuri este de scurta durata, aceasta neputand acoperi golul din sufletul meu.

Am ajuns sa ma joc cate 10 ore pe zi si in a 10 ora nu simt decat depresie si ca nu am un scop definit.



In a 9 a lucruruile au inceput sa revina, am intrat la liceul de arte, pe arhitectura si eu fiind de la sat am decis impreuna cu parintii mei ( suntem destui de saraci, dar ne permitem destul de multe lucruri - ei muncesc in agricultura) sa stau la camin, un camin foarte bun unde mi-am gasit prieteni cu care ma intelegeam foarte bine si cu care eram EU. In a 10 insa din cauza unor motive neclare si puse intr-o lumina optuza de catre pedagoaga ( care imi aduce aminte de acele persoane de cand eram mai mic si imi doreau raul + ca in perioada in care stateam la camin aceasta obisnuia sa faca intr-o oarecare masura misto de mine facandu-i pe cei din camera sa rada de mine, eu ca persoana nu permit acestor persoane sa-mi intre in cap ele enervandu-ma) nu am mai fost lasat sa convietuiesc in camin, am pierdut legatura din cauza programului cu prietenii din el. Acum la sfarsit de clasa a 10 dupa un an de izolare, izolare provocata de incompatibilitatea mea cu colegii actuali ceea ce cred eu ca este nimic altceva decat un ghinion destul de mare (ca pana la urma sa nu fii compatabil cu 27 de persoane ori este un ghinion foarte mare, ori este problema la tine, mi-am dat seama ca nu este problema la mine cand mi-am adus aminte de zilele petrecute la camin si zilele petrecute cu vechii me prieteni). Sunt 2 3 colegi cu care parca parca as avea ce conversa, dar in general conversatia este cam falsa si lasa de dorit.

Tin sa spun ca am 1 prieten din generala cu care ma inteleg ft bine, dar circumstantele ne tin departe ( mai vorbim prin mesaje).

Cum pot sa scap de depresia asta monotona?

Nu pot sa invat, sa indeplinesc anumite scopuri pe care mi le cere profilul pe care sunt.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook