Buna, problema ta nu este una de neglijat! Desi e foarte bine ca realizezi ca ai o problema cateva sfaturi de pe internet nu o sa te poata ajuta prea mult. Nu cred ca ai fost din totdeauna in starea aceasta, poate ca ceva ce s-a petrecut in viata ta te-a "dereglat". Ai avut parte de vreo intamplare sau vreo pierdere in urma careia ai suferit, sa zic asa, excesiv? Poate ca problema ta se datoreaza unor factori ce tin de mediul in care ai crescut, in care traiesti, lipsa de afectiune, singuratatea. Analizeaza bine aceste aspecte si poate vei putea ajunge singura la un raspuns. Dar iti sugerez sa iti faci curaj si sa vorbesti despre aceasta problema cu un psiholog. Nu este normal sa gasesti placere in asa ceva! Poate ca aceasta se va agrava si vei ajunge in punctul in cate nu vei mai putea face nimic!
Încearcă să faci activități opuse masochismului și apoi vei trage singur/ă concluzia cum e mai bine. De ce îți place să suferi?
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Eeh, psihologul e cea mai buna solutie dar daca zici ca nu vrei...
Spui ca o faci ca iti place, gaseste alt hobby care iti place si incet incet inlocuieste automutilarea cu acel hobby. Taie-ti unghiile totusi, asa pentru orice eventualitate in caz ca te plictisesti.
Nu prea stiu daca este normal asa ceva deoarece mie nu mi s-a intamplat niciodata, dar eu cred ca cel mai bine este sa te duci la un psiholog si poate vei rezolva totul si nu vei mai simti dorinta(placerea) de a face asta...este doar un sfat, tu decizi ce este cel mai bine pentru tine.
Nu stiu de ce imi place sa sufar... Probabil asa sunt eu... De mic am fost extrem de vulnerabil si masochist. Sa sufar, este singura mea fericire, oricat de contradictoriu si ciudat ar suna. Sunt o fiinta foarte deperesiva. Si imi place sa fiu asa. Evenimente traumatice n-am avut, poate la un moment dat am dar de vesti oribile, dar care s-au rezolvat cu bine pana la urma si nu mi-au lasat niciun sechel sufletesc. Singur n-am fost nicicand... Dar acum sunt, i-am indepartat pe toti de mine ca sa am motive mai multe sa sufar. Si revin de unde am plecat, tot noroiul in care stau acum eu mi l-al crear ca sa ma chinuie... Si totul ar fi frumos daca-as putea traii in bula mea fara sa ma ascund de toti. Mi-e rusine de ce monstru inuman sunt!
Si daca-as spune tot ce gandesc unui psiholog... Nu exista riscul sa ajung la psihiatrie? Sa ma interneze obligat-fortat... Panandu-mi eticheta de pericol social?!