V-ati simtit vreodata fara vlaga...chiar fara chef d viata? ca si cum nimic din lumea asta nu mai are cu c sa va fascineze... apropo nu sunt emo

Da, la mine e o stare periodica, ce mi-a ridicat multe semne de intrebare, pana m-am prins face parte din sindromul premenstrual. La tine. nu stiu ce sa zic. Poate fi si biologic, o lipsa de vitamine, magneziu, poate fi si psihologic, sa treci printr-o perioada de apatie sau sa fii, pur si simplu, plictisit.

Toata lumea are asa ceva dintr-un motiv sau altul....insa pna la urma suntem biiiine...ai vazut tu draq mort?
\

Mi se mai intampla cand am diverse probleme care nu se rezolva "acum" sunt apatica, imi vine sa plang, ma framant, ca mai apoi sa imi dau seama ca era totul o prostie in imaginatia mea. Te ajuta mult daca vorbesti cu cineva despre problemele tale, indiferent cat de imposibil de crezut sunt sau de spus.

Baga nene salate de fructe si legume la greu!, alearga, inoata, papa cioco, fa ceva sala, gaseste-ti un hobby nou, ia-ti un animalut, si sa vezi numa` cum iti trece! Bafta!

Si eu mai am stari din astea, dar la mine nu e nimic grav, s-a dovedit a fi "nelipsa" grijilor, ma macinau problemele. Dar tot timpul ma incurajez singura si imi revin.

La mine se intampla lunar...cate 2 zile sunt o micuta emo...! Asta din cauza spm-ului(sindromul pre-menstrual)! La voi la baieti nu stiu ce sa zic. Dar pana la urma fiecare avem toane, nu?

Cred ca toata lumea are stari de genul asta.Eu ma simt asa cand nu reusesc sa fac ceva anume, cand ma cert cu cineva, cand imi pun prea multe intrebari despre viata si rostul ei, iar raspunsurile nu se grabesc sa apara. App, nu numai emo kids au voie sa se simta tristi/depresivi/frustrati. Orice om are dreptul asta!

Tobias cred ca e o astenie... si mie mi se intampla aproape in ficare an de cel putin 2 ori... primavara si toamna... trebuie ajutat un pic organismul sa treaca de la un anotimp la alta... variatiile de temperatura, aerul incarcat, solicita organismul nostru, mergi la medicul de familie sa iti prescrie un complex de vitamine, ceva care are tot ce iti trebuie, in cateva zile se va simti efectul... daca nu e o astenie atunci poate o alta problema... de ex fierea... sotul in fiecare primavara si toamna trebuie sa faca regim pentru ca face crize de fiara... insa la unele persoana nu se manifesta prin crize ci numai prin stare generala de "rau" (un pic exagerat spus) inapetenta, moleseala, durere de cap, de burta, fara chef... asa ca o vizita la medicul de familie nu strica... asta daca nu suferi din dragoste sau alte minuni care te duce in aceasta stare ...multa sanatate...

Da la moartea mamei, 2 saptamini am fost f trist, nu vb cu nimeni, eram f depres, si mai apoi am stat 1 saptamana si in spital

Timp de 2 saptamani am avut si eu starea aceasta, eram efectiv o 'leguma' fara niciun chef, ieseam cu prietenii ca sa ma distraga de la gandurile mele, nu dormeam mai mult de 2-3 ore pe noapte, eram in perioada examenelor, 2 zile nu am mancat decat un sandwich, plangeam din senin, nu imi pasa de nimeni si nimic, orice se intampla in jurul meu...acum sunt bine si incerc sa merg mai departe. motivul? despartirea de persoana care mi-a fost si coleg, si prieten, si iubit, si frate la bine si la rau.asta dupa numai jumatate de an.

Fara vlaga, niciodata. Eu am tot timpul chef de viata

Da! si nici eu nu sunt emo! m-am trezit dimineata pur si simplu fara sa am chef de nimic... oricum DETEST ACELE ZILE...

Se numeste depresie ce ai tu si se trateaza cu anti-depresive.

Se intampla tuturor. nu m as grabi sa zic ca e depresie (de altfel asta e un diagnostic pe care specialistul ar fi bine sa l dea). poate esti astenic, poate treci printr o perioada a vietii mai plictisitoare. poate nu te alimentezi corect. va trece, daca te mobilizezi sa iesi din stare. de fapt, mie mi a spus cineva, candva o chestie tare draguta: depresia e o optiune personala.

Fara chef de viata... da. de la un timp au inceput sa apara cat mai des starile astea naspa. Nici eu nu sunt emo, dar cate o data pur si simplu iti vine sa fie indiferent la tot ce se inampla in jurul tau si sa pleci departe.

Buna...cred ca am avut cei mai grei 3 ani din viata mea...intai mi-a murit tatal apoi sora... mi s-au dat toate planurile peste ca...asta nu conteaza. dar tot ce conteaza e ca mi-am pierdut prieteni, mi-a pierdut cumpatul si am fost cu nervii la pamant, plangeam din orice...si sustineam sus si tare ca sunt puternica si ca nu ma afcteaza nimic... aveam 1. 69 si 39 de kg, eram demna de mila,, in plus am si o fetita de 3ani atunci era de cateva luni, la moartea surorii mele, iar sotul meu se tinea tareca nu ma intelegea...pana intr-o zi... m-am trezit cu un chef nebun de viata, sa ascult muzica, sa dansez, sa ies,, sa ma plimb... e grea viata nu zice nimeni dar cred ca ranile se vindeca in timp...regret acesti ani. i-am pierdut. dar multumessc lu dzeu ca sunt si oameni langa tine care spoera ca iti poti revenii, mnai am si acum sechele ma deprimrepede, spre deosebire de fata care eram odata, dar realizes si incerc sa caut sa fac ceva ce imi place... apropos daca crezi ca statul in casa iti face mai bine... te inseli mai rau.muult mai rau...bafta si crede-ma va fi si bine:*

Da incerc sa fac numai bine si tot eu sunt de vina. ce sa fac?

Depinde.cand zilele monotone din vacanta de vara se repeta zi de zi simti cum nu mai ai chef de nimic nici macar sa dorm,am inceput cu niste activitati de vara orice volley innot, doar sa nu raman in casa si monotonia sa se acumuleze din nou.asta ar fi o solutie nu stati in casa.:
)