Da pai cred ca nu exista om care sa nu ii fie dor de copilarie.Cand eram mica imi doream atat de mult sa cresc, sa fiu eu adultul responsabil incat nu am realizat ca aveam tot ce imi doream:libertate, prietenie si veselie.
Mie imi lipseste din copilarie foarte mult serile alea cand ne strangeam toti copii si ne jucam . Acum cand am aproape 18 ani nu stiu, simt ca traiesc intr-o lume plina de oameni tristi,materialisti si mai ales egoisti, care nu vor deloc sa comunice cu tine decat cand au nevoie de ceva.
Si o persoana care mi-a marcat viata a fost bunicul meu, el m-a invatat ca intr-o lume trista e nevoie sa zambesti, sa te ridici, sa le arati tuturor cine esti tu cu adevarat si ca daca esti unic/a ai cel mai mult de castigat.
Si chiar cred ca a avut dreptate, persoanele unice fac diferenta
Ma bucur ca am scapat de ea, am avut multe probleme si acum fiind adult nu mai am treaba cu nimeni, stii ca multi copii sunt batjocoriti, batuti de parinti, etc. Stiu cum e dar Dumnezeu se ocupa de fiecare nimeni nu scapa basma curata. Acum o duc mult mai bine dar referitor cu marcatul in viata e mult de zis, fetele din ziua de azi m-au facut sa imi pierd increderea in ele si am ales drumul singuratatii pana mor.
DinooCanScreamRawwrr întreabă:
anonim_4396 întreabă: