Este făcută de mine pe moment deci. nu știu cum ți se va părea, mai poți schimba tu câte ceva dacă nu-ți place.
" Încep această scrisoare vrând să-ți vorbesc despre zâmbetul tău. Da, acel zâmbet cu care m-ai fermecat complet. Acel râs cristalin care mereu umple camera de bucurie și iubire. Îmi place cum ochii tăi strălucesc de fiecare dată, îmi place cum gropițele tale își fac apariția în urma unui zâmbet. Îmi placi tu.
Dar îmi pare rău când te văd tristă, îmi pare rău când ești nostalgică, când te văd că te afunzi în lumea ta pentru că cea reală e prea dură, când văd că ți-ai ascuns acel zâmbet minunat în cele mai întunecate catacombe ale sufletului tău.
Dar cu toate astea, îmi placi. Am fost întrebat ce îmi place la tine. Tu îmi placi la tine! Felul cum muști dintr-un sandviș, felul cum vorbești cu mine, modul în care te strâmbi. Totul.
Acum aceste rânduri pe care le-am scris pentru că nu am mai putut păstra în interiorul meu amintirea zâmbetului tău se sfârșesc. Îți mulțumesc pentru că îmi luminezi ziua!"