Va rog, am nevoie de cat mai multe pareri!
Prietenul meu (18 ani) a stat ieri la un prieten de clasa dupa ore(el invata intr-un mic orasel la 15 km de casa). Eu am aflat asta abia seara cand l-am sunat sa vorbim.Nu pot sa zic ca nu m-a deranjat, dar avem ceva libertate in cuplu si nu ne luam la cearta pe astfel de motive; nici nu ne stresam cu telefoanele...ne iubim (sau asta stiam eu) de 1 an si ceva.
Chestia e ca mi-a parut grabit la telefon, i-am spus ca e ok ca mai vorbim maine cand ne vedem (datorita scolii lui ne vedem 2 zile pe saptamana), dar tocmai inainte sa inchid am auzit un raset.Instinctul feminin s-a declansat imediat si mi-am dat seama ca ceva nu e tocmai cum trebuie, asa ca i-am dat 1 mesaj:"daca te-am deranjat trebuia sa-mi spui. nb!". Apoi el m-a sunat de 2 ori dar nu era mama langa tel si i-a respins apelurile. Dupa, a sunat si i-am raspuns, m-a intrebat ce am si nu stiam nici eu clar, dar tot aveam senzatia ca ceva nu e in ordine. L-am intrebat daca e singur cu colegul, mi-a raspuns ca nu, mai e si o colega, dar a omis sa-mi spuna ca sa nu reactionez eu "urat" (nu sunt genul geloasa si care face crize), ca doar o sa se uite toti la un film, ca si aia e deprimata, bla bla bla. Pur si simplu, am inceput sa-i spun ca ma ia de proasta, ca eu ce sunt pentru el- o fraiera care il intelege mereu?(a mers la 3 majorate in acel oras fara mine si l-am inteles ca nu avea cum sa nu se duca si sa ma ia pe mine), etc, iar el imi zicea ca-i pare rau, ca o sa se revanseze, ca el nu mi-ar face rau, ca aia nu e genul lui si nici el genul ei, ca oricum ma iubeste si ca atata timp cat simte asta, n-ar face ceva gresit, ca stie ca greseste ca fraierul mereu, etc.
Ce ma uimea mai mult era tonul lui calm, de vaicareala de copil, care abia lega 2 cuvinte, facea de parca i-am dat sentinta la moarte, dar in acelasi timp stia ca o merita...
Ii tot ziceam va vorbeste ca un vinovat si imi spunea ca e vorba de faptul ca intr-un fel sau altul m-a mintit! Am incercat sa il provoc la cearta numai ca sa se scape dar nimic...suporta totul!
Sincer, eu inca mai cred ca e vorba si de altceva, ca nu e totul.Ma gandeam ca o sa incep sa plang de nebuna, dar tot ce-am reusit a fost o lacrima stoarsa cu greu, pur si simplu, nu pot sa reactionez, ori pentru ca nu-mi mai pasa, ori pentru ca m-am saturat sa mi se intample asa ceva!
Ca sa intelegeti mai bine, el e genul pisicos, foarte dragastos, care te pupa si ia in brate tot timpul, imi raspunde la telefon mereu, ma cauta, deci toata chestia asta a fost neasteptata.
Dupa vreo ora, pe la 22.00 mi-a dat mesaj ca ii pare rau ca m-a ingrijorat degeaba si ca ma iubeste.Nu i-am raspuns.
Astazi nici nu stiu daca vreau sa-l vad in ochi!


Voi ce parere aveti?

Am patit si eu o chestie de genul cu o fata. Asadar am fost in situatia lui si mai ales am fost in situatia in care sa imi vad partenera avand frustrarile tale. Ideea asta de libertate mare e o chestie cu doua taisuri si vor aparea mici frustrari. El a preferat sa nu iti spuna pentru a evita anumite ganduri. Pentru ca gandurile astea sunt aiurea intr-o relatie atunci cand nu ai partenerul langa tine. Cand e langa tine stii ca e de ajuns o imbratisare, un sarut, se vede sinceritatea in ochii partenerului si apoi totul revine la normal. Fiind la distanta asta nu mai este posibil si ai tendinta de a te comporta ceva mai agresiv si de a ajunge nu doar la frustrare dar si la o cearta cu urmari. Referitor la felul in care el a vorbit calm si direct desi oarecum incurcat si copilaros, stiu la ce te referi pentru ca asa vorbesc si eu. Da, e normal sa iti iei vina asupra ta cand gresesti si totodata sa fii calm si sincer. Ce vroiai sa faca? Sa dea vina pe tine? Si-a dat seama ca nu e bine dar probabil atunci si-ar fi dorit mai degraba sa nu se fi intamplat asta. Pentru ca si daca ti-ar fi spus si ar fi fost sincer stia ca oricum vei gandi tu la ceva. Eu vad aici doua persoane care stiu sa iubeasca si sa fie fideli. El e oarecum copilaros. Tu esti ceva mai matura. Avand in vedere asta si faptul ca sunteti impreuna de 1 an si ceva nu inseamna decat un singur lucru. Faptul ca stiti sa iubiti matur. Ati inteles lucrurile cu adevarat importante intr-o relatie. Gandeste-te la asta. Ai ceva ce nu oricine are. Referitor la faptul ca spui ca esti rece si nu iti mai pasa, am ajuns si eu la starea asta. Starea asta o ai pentru ca ai trecut prin relatii atat cat trebuie incat sa traiesti o relatie matura. Asta insemnand ca nu stai cu cineva doar ca sa nu fii singura ci stai cu cineva pentru ca simti ca il vrei cu adevarat. E oarecum frustrant. Pentru ca stii ca iubesti o persoana dar totodata suporti lipsa ei. De fapt e doar o iluzie. Te minti singura. Ai siguranta relatiei pentru ca totul depinde doar de tine. Asta e tot. Stii ca tu nu dai motive fata de el si astfel iti acorzi dreptul de a -ti lua singura rasplata si de a-l pedepsi dupa bunul plac. Eu spun ca ar fi mai bine sa uiti de asta. Iarta-l ( chit ca normal nu ai avea pentru ce, ar trebui sa il intelegi ) si mergi mai departe. Relatia asta are un fundament frumos. O iubire sincera si mai ales matura prin prisma faptului ca stiti amandoi ce vreti cu adevarat. Restul sunt divergente cauzate de diferenta de varsta, chestii care printr-o mangaiere se pot uita oricand. Incearca sa fii mai putin orgolioasa si totodata incearca sa il faci si pe el sa fie mai responsabil si sa nu se mai fereasca. Asta tine de amandoi. Trebuie sa ii arati ca nu te superi fara motiv si astfel el va ajunge sa fie total sincer cu tine. Abia atunci aveti avea o relatie deschisa cu libertate in adevaratul sens.