Va rog aveti putina rabdare si cititi+mi istorioara pentru ca am nevoie de ajutor.
Anul 2014 mi-a schimbat oarecum viata, m-a schimbat mult.Nu ma asteptam la asa schimbare in viata mea.Am devenit ceea ce nu mi-am imaginat ca o sa devin.
In ianuarie am primit o cerere de prietenie de la un baiat, i-am privit pozele si mi s-a parut cunoscut.Am intrebat-o pe mama daca cunoaste acea persoana si mi-a spus ca locuieste in acelasi cartier cu noi.L-am acceptat.Am inceput sa vorbim pe facebook.Mi-am amintit ca de multe ori l-am vazut pe strada. Dupa o saptamana de convorbire mi-a cerut numarul de telefon.Am refuzat sa il dau.A doua zi m-a sunat, nici in ziua de azi nu stiu de la cine a luat numarul meu.Am inceput sa vorbim ore intregi pe telefon.Dorea sa ne vedem iar eu mereu il refuzam.Imi era absolut indiferent si nu prezenta nici un pic de interes.Eram ocupata cu scoala, nu imi vedeam capul de treburi, teme peste cap si nu prea aveam timp sa vorbesc cu el.Intr-un fel ma deranja cu sunetele lui.Trecuse o luna decind vorbeam si intr-o simbata m-a sunat si mi-a spus sa ies afara ca trebuie sa ne vedem.Nu am iesit, cu toate ca trebuia sa ma vad cu fetele.Am iesit mai tirziu cu doua ore cu speranta ca el a plecat acasa.Dar nu, el m-a asteptat.Nu am avut incotro, ca masina era in fata casei mele.Am ramas socata.Am petrecut acea seara cu el.Am fost la pizza.Si mi-a povestit despre el, despre trecutul lui.Are 22 ani, iar eu 16.De la 17 pina la 20 ani a fumat iarba, si era absolut indiferent.Nu a avut relatii serioase.Dar de 2 ani a inceput sa se gindeasca la viitorul lui, s-a lasat de fumat si si-a gasit si un job. Dupa aia nu ne-am vazut o luna, pentru ca eu nu am vrut.Dar am continuat sa vorbim in fiecare zi.Pe 1 martie m-a sunat si m-a rugat frumos sa-i spun unde sint.Atunci eram cu fetele in oras.i-am spus unde sint si a venit si m-a luat.Acea seara iarasi am petrecut-o cu el.Mi-a daruit flori.Mama cind m-a vazut cu florile acasa m-a intrebat de la cine-s.I-am spus, si din pacate ea il cunoaste si ii stie si trecutul murdar.In acea zi mi-a spus ca e contra unei relatii cu el.Pentru ca considera ca oamenii nu se schimba.De atunci am decis sa nu-i raspund la mesaje si la telefon.A doua zi m-a sunat de nenumarate ori da nu i-am raspuns.Si iarasi am iesit cu fetele, si mare mi-a fost mirarea cind m-am trezit cu el linga mine.M-a gasit si iarasi am stat cu el.Mi-a spus de foarte multe ori ca vrea sa fim impreuna si promite ca va fi cuminte.Si ca pentru inceput are nevoie de ajutorul meu ca sa il schimb.Eu nici nu doream sa-l aud.
O luna iarasi nu ne-am vazut.Dar vorbeam in continuare.Pe 30 martie m-a sunat insistent si a dori urgent sa ne vedem.Ca de obicei, nu am acceptat.Dar iarasi m-a gasit.In acea seara ma ruga sa il sarut, dorea sa ma tina macar de mina dar eu nu-i permiteam.Nu intelegeam de ce brusc devenise atit de insistent.Nu l-am sarutat, si nici nu l-am apucat de mana, din contra am strigat la el si am fugit acasa.A doua zi am inteles de ce a tinut el atit de tare sa il sarut.Pentru ca a plecat in Franta.In ziua in care a plecat am ramas cu un gol mare in suflet.nu mai vorbeam la telefon, si vorbeam o data in doua saptamini pe mess.Mereu spunea ca imi duce dorul.Iar eu mereu ii raspundeam la mesaje cu toate ca stiam ca nu e bine.Pe 1 iunie m-a intrebat daca il plac si i-am spus ca da.De atunci imi scria in fiecare zi. Pina acum 4 zile cind am decis ca trebuie sa uit de el pentru ca el degraba vine acasa si iarasi se va tine de mine.Iar eu de fapt imi doresc sa fiu cu el, doar ca parintii nu-mi dau voie, si plus la asta mi-e frica sa nu ma faca sa sufar.Totusi el are o virsta iar eu inca sint o copila.Simbata i-am spus ca nu il iubesc.
De atunci nu mi-a scris, adica de 4 zile.Stiu ca trebuie sa stau departe de el, dar in acelasi timp ma atrage.Nu am vorbit de 4 zile si ma simt atit de prost.
Citeodata ma gindesc ca merita o mica sansa, si poate ar trebui sa il ajut sa devina mai bun.Defapt el a devenit mai bun dar mai trebuie putin efort.Eu niciodata nu l-am incurajat, niciodata nu l-am ascultat cu toate ca el mereu incerca sa imi spuna ce are pe suflet.Imi este foarte drag, si m-am atasat mult de el.Nu stiu daca il iubesc, dar de un lucru sint sigura: tin mult la el.Nu as fi in stare sa rup orice legatura cu el, cu toate ca parintii vor asta.Dar mi-e dor de el si nu pot fara sa vorbesc cu el.Niciodata nu i-am scris prima.Dar in citeva saptamini sau chiar citeva zile ar putea sa apara acasa si atunci ce voi face?
Credeti ca merita o sansa?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook