Vă rog frumos am mare nevoie de ajutorul vostru.
Nici o data nu mi-am dorit nimic decât, ca suferința mea sa înceteze.
Dar cred ca e imposibil sa mai sper la fericire.
Toată povestea începe din școala generala și a continuat în liceu, eram o persoana liniștită și nu voiam sa am nici o legătură cu lucrurile și răutățile care se întâmplă în pauza într-o şcoală.
Și așa am ajuns sa zicem mascota clasei (bătaia de joc) a clasei. Și în şcoli și în liceu.
Am luptat sa rezist dar nu am reușit, am devenit o persoana retrasa, timida, închisă Si mă urăsc pentru felul Cum arat.
Am avut prietenii dar în fata eram cei mai buni și în spate mă făceau în toate felurile, dar trecem de fie care data peste mă facem, ca nu știu sau ca nu văd disprețul din privirea lor.
Si am renunţa am zis ca mai bine o sa îmi fie de unu singur de cat sa ma mai las păcălit de oameni falşi cu doua fete.
Simt ca nu îmi găsesc locul in lume, simt ca nimeni nu ma înţelege prin ce trec.
Chiar dacă am familia care îmi vrea binele.
Am ajuns sa mă tem și de iei și sa mă ascund.
M-am saturat sa tot ascund tristețea cu zâmbete false și lacrimile sa dau vina pe oboseala ca nimeni sa nu își dea seama.
M-am saturat sa trăiesc in frica si teroare m-am, saturat de gândurile care îmi trec in cap ma fac sa nebunesc.
Mai rău ma doare faptul ca o sa ma sting fara ca nimeni, sa vina sa îmi puna o floare si sa îmi spunea o vorba buna măcar din politeţe.
Îmi pare rău ca am scris atât scuzaţi-mi greşelile gramaticale.
Ordonare:
După relevanţă
Nu știu care e problema ta reală, motivul pentru care te tratează așa.
În mod normal ți-aș zice să mai reziști, să-i eviți și să nu-i bag în seamă dar încearcă să-ți dai seama care este motivul pentru care te tratează așa? Nu cred că un om, oricât de tâmpit și idiot ar fi nu se leagă de cineva fără un motiv anume, oricât de mic ar fi el.
Răspunde
Problema sunt eu nu pot sa mă dezlipesc de trecut și sa trăiesc în prezent.
Și în timpul scoli singura lucru de care eram umilit, era faptul ca eram un pic mai gras și le plăceau sa mă chinuie s-au cum le spuneam sa mă lase în pace îi rugam pur și simplu sa inceteze și alt motiv le mai plăceau faptul ca voiam sa mă duc la director și nu mă duceam de frica.
De oare ce urma alta zi la școală sa învăț 
.
Răspunde 
Cum a spus si LoveSleep poti incerca sa gasesti un motiv pentru care ai ajuns " de rasul lumii ". Nu te mai intrista atat din cauza unor oameni... ei sunt doar oameni. Fiecare gandeste in felul lui, iar conceptia ta drepsre viata e una diferita. Nu lasa pe altii sa ti-o influenteze. Familia ta te iubeste, ei o sa ramana mereu langa tine. Pe parcurs poti incerca sa gasesti o persoana cu care sa te intelegi si care sa te inteleaga si ea pe tine. Nu trebuie sa fie neaparat din liceul tau. Crede-ma, pe parcurs o sa uiti de toate lucrurile astea si o sa iti dai seama ca nu era o problema asa de mare. Poate ti se pare complicat acum, dar mai bine fi tu fericit si lasa-i pe altii cu fitele lor, lasa-i sa se streseze ca n-au nu stiu ce haine de firma sau cel mai nou telefon mobil, ei stau doar pe banii parintilor, iar poate ca tu peste cativa ani vei ajunge ceva mult mai mare decat ei, asta daca nu-i lasi sa te descurajeze atat. Sper sa rezolvi problema, iar daca nu gasesti o solutie, va trece de la sine. Peste cativa ani sa-mi trimiti si mie un mesaj sa stiu cum te mai descurci
.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
