DENTÁL2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinţilor incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental); moluscă marină cu cochilia în formă de cornet.
DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinţilor, privitor la dinţi. 2. De dentist, care aparţine dentistului, privitor la dentist. - Din fr. dentaire, lat. dentarius.
imihaistoian întreabă: