Te inteleg perfect.
Eu am renuntat la prieteni din cauza ca am fost de foarte multe ori dezamagita si nu mai am incredere.Iar motivul pentru care stau singura cel mai des este pentru ca de mica am dezvoltat anxietate si nu am putut sa o tratez.Nu sunt comunicativa si nici sociabila si nu am incredere in nimeni, vorbesc doar cu persoana iubita cand am si dupa mult timp in care cercetez si verific sa vad daca e ceia ce trebuie si cam atat.
Si eu am fost rebela si acum ma gandesc sa nu fac prostii sa supar pe cineva, dar sa stii ca nu e bine.Nu prea e sanatos petru tine sa stai in situatia asta si sa iti spun si de ce.Eu nu am constientizat cat de grea si problematica este anxietatea si lipsa de comunicare pana in punctul in care a trebuit sa imi caut un loc de munca, pana in punctul in care m-am despartit de fostul meu iubit, pana in punctul in care am contientizat ca sunt singura si nu mai am in ce sa ma refugiez.Nu pot sa vorbesc cu persoana straine si mai ales autoritati si angajatori, nu am prieteni pentru ca nu am incredere in nimeni, iubitul actual era departe si pe mine ma pastea depresia.
Lupta sa iesi din starea asta cat mai poti si esti tanara, fa tot ce nu ai chef pana gasesti ceva care chiar te binedispune, incearca sa socializezi si sa cunosti oameni, calatoreste.
Ti se pare ca am dat vina pe cineva? Unde am scris asta ca nu inteleg?
Ti-am spus ca sufar de anxietate din cauza ca m-am axat foarte mult pe anumite chestii si m-am inchis in mine.Prea tarziu am realizat ca trebuie sa imi pese mai mult de mine decat de alti.
Daca ar fi sa acuz pe cineva pentru anxietatea mea probabil aceia ar fi gena, sau parintii mei ce nu m-au dus la gradinita sa socializez, ce m-au trimis in varf de munte doar cu bunici si o bucata de lut cu care sa ma joc.Nah ca am dat vina pe cineva. Leagate de asta acum, nu aiurea fara sa spun eu nimic.