"N-am avut niciodata parte de excursii, tabere sau alte experiente in ultimii 5 ani. N-am niciun hobby, niciun talent, nimic care sa-mi placa. Am o viata atat de neinteresanta, stau in casa 24/7 si cateodata ma joc jocuri video"
vina iti cam apartine ca te-ai autocreat "introvertita", pentru ca nu te-a retinut nimeni cu forta in casa!
ai nevoie in opinia mea pe langa cateva vizite la un psiholog,mai ales sa devii o fire autodidacta in ceea ce inseamna socializarea, sa analizezi si sa reproduci trecand prin filtrul ratiunii, da si socializarea pana la un anumit punct se poate 'invata', ai cam pierdut lectii importante din viata dar mai poti recupera, cu alte cuvinte fiecare varsta este unica si placuta, nu este indicat sa sari etape ale unor varste, daca pierzi copilaria nu prea ai cum sa o recuperezi, adolescenta la fel, insa faptul ca pierzi intamplari, evenimente specifice generatiei si mai ales anumitor ani ...asta va avea cu siguranta repercursiuni in viata ta de adult!
insa nu dispera, incepe cu pasi mici sa faci ceva in acest sens, sa te cunosti mai bine, sa iti faci prieteni cu timpul, iesi plimba-te chiar si singura, ajuta. cauta sa afli ce hobbyuri iti plac, mergi la un club de sah, de carte daca esti dezoltata pe latura asta usor a tocilarilor, daca nu cauta sa faci un sport si sa te tii de el, precum karate, inot, tenis, orice te-ar ajuta sa numai stai toata ziua in casa iar pe langa acest lucru un sport facut cu mai multi tineri ca si tine poate sa iti deschida usi catre a lega prietenii si a socializa!
Ai luat in calcul sa participi la activitati extrascolare, voluntariat etc? E imposibil sa nu gasesti ceva care sa iti placa si despre care sa vorbesti apoi cu drag altora.Stiu ca lucrurile nu par deloc roz, insa inca ai timp sa iti faci cativa prieteni pe care sa ii pretuiesti, inclusiv un tel in viata, inca ai timp sa iti gasesti increderea in tine si sa iti conturezi o personalitate, crede-ma.Ai tot timpul din lume acum si merita sa incerci, nu sa te dai batuta, indeosebi fiindca pe masura ce trece timpul si te angajezi lucrurile vor sta chiar mai rau.Imi imaginez ca nu asta doreai sa auzi dar asta e adevarul.Adultii stau foarte prost cu timpul, de aceea acum e momentul perfect sa faci de toate si sa te descoperi, despre asta este adolescenta in esenta ei.Tu vorbesti despre ceilalti de parca sunt super realizati, insa afla ca nu este asa.Majoritatea colegilor din clasa, inclusiv cei care par super populari etc. au aceleasi dubii si insecuritati exact ca tine.Te incurajez sa mergi la psihologul scolii (nu trebuie sa platetsi nimic, fiind eleva), tind sa cred ca inca mai ai probleme de rezolvat si anxietatea sociala inca este acolo, afectandu-te negativ.
Citește. Incepe cu clasicii. O să-ți schimbe perspectiva, o sa ai un hobby, o sa ai un subiect de discuție și o să-ți dezvolți și vocabularul chestie care o sa te ajute sa vorbești în general.
Eu te sfătuiesc sa încerci sa iei legătura cu un psiholog bun care te va ajuta sa îți schimbi viata! Altfel va fi din ce în ce mai rau
Nu fii asa aspra cu tine. N-am avut prieteni in liceu pana in clasa a 12-a, veneam la scoala numai sa-mi citesc cartile in ore. Nu m-a ajutat cu nimic ca mi-am facut prieteni in liceu, nu sunt prietenii de durata de cele mai multe ori. Incearca sa mergi la terapie, anxietatea asta nu te duce nicaieri. Esti importanta, daca tu te critici si te vezi intr-o lumina proasta, restul oamenilor au dreptul la propria opinie, care de cele mai multe ori e diferita de a ta. De ce crezi tu ca oamenii te cred plictisitoare? Cand vorbesti cu un om introvertit ai impresia ca e rezervat si nu vrea sa vorbeasca. Nu stie nimeni cum sa abordeze un om timid decat daca si el e asa.
Incearca sa iti gasesti o pasiune, orice, si sa dai cu matura in bucatarie. Liceul e important pentru ca ai timp sa iti dai seama ce iti place. Cand o sa fii linistita cu tine si multumita o sa atragi si oamenii potriviti, dar acum nu atragi pe nimeni potrivit, pentru ca esti foarte anxioasa. Gandeste-te la binele tau si lucrurile bune vor aparea pe rand.