Buna,da,de foarte multe ori. Daca ai trecut sau treci prin asta, sigur stii cum este, care e sentimentul.In general,sunt o persoana care se plictiseste foarte repede, indiferent despre ce este vorba, insa, am si momente cand aceasta plictiseala, devine de fapt tristete.Cand vad ca indiferent de eforturile depuse ca sa reusesc, sa fac un anumit lucru, sa fac o persoana sa ma placa, tot nu reusesc, incep sa vad lucrurile dintr-0 alta perspectiva.Pur si simplu ajungi la limita la care totul ti se pare in zadar si nu mai ai chef de nimic, preferi sa fie ce o fi si gata.Eu zic ca nu este cazul sa disperi, suntem in perioada adolescentei cand lucrurile de acest gen sunt foarte frecvente, asta este, trebuie sa trecem prin toate in viata.Bye!
Buna, da, s-a intamplat chiar de multe ori. Este un sentiment super nasol, simti nevoia sa vorbesti cu cineva care te intelege, de multe ori iti vine sa disperi. Apare ca un sentiment oarecum de teama, te simti singur si oricati de multi amici ai avea, iti pui castile in urechi si setezi o melodie lenta, asta te scoate mereu din orice situatie...pur si simplu trebuie sa incepi prin a zambi, apoi prin a spune ''Asta e viata!'' si megi mai departe... Daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva o sa iti dau id-ul meu la mesaje
ale0409 întreabă: