Nu, nu ii urasc. Parintii sunt cei care iti dau viata, de ce sa ii uram? Chiar daca se intampla sa ma certe, pe moment sunt si eu suparata, dar pe urma imi trece. Nu am cum sa imi urasc parintii.
NU îi urăsc! Până la urmă, oricât de cicălitori ar fi, sau stresanţi sau mai ştiu eu cum. ei vor ce e mai bun pentru noi. Să avem un viitor bun; tot ce ei nu au putut avea. Şi cel mai important sunt cei cărora le datorăm totul. Ei ne-au dat viaţă. Acum. fiecare cu părerea lui. O zi bună!
Nu, nu ii urasc. Am avut conflicte in familie si erau momente cand imi venea sa ma duc pe o insula pustie ca sa nu ma mai bata la cap, dar stiu ca tot ce faceau era pentru binele meu. Poate in unele momente exagereaza si trebuie sa le atrag atentia ca sa nu mai o tina in greseala si poate in unele momente trebuie sa se comporte mai altfel, sa fie mai apropiati si mai blanzi. Cu bune si rele, sunt parintii mei si trebuie sa-i respect/iubesc.
Pe taicameo, dar nul urasc
dar il consider enervant
si superficial, cel putin mai mult ca mine
Nu imi urasc parintii dar uite niste motive pentru care i-ai putea ura:
1. Sunt enervanti;
2. Sunt rai;
3. Sunt prea grijulii si nu te lasa sa iesi cu prietenii, cand este seara.
4. Sunt tafnosi;
5. Au multe asteptari de la tine;
6. Munca lor este mai importanta decat tine.
Nu imi urasc parintii si nu ii voi ura niciodata, dar daca ai cerut niste argumente ti le-am dat.
Dintre toate lucrurile pe care le urasc, cel mai mult urasc oamenii indoctrinati. si cum parintii mei fac parte din aceasta categorie, ii urasc si pe ei + ca mereu am fost impotriva mea, impotriva mentalitatii mele diferite, impotriva orientarii mele sexuale, impotriva stilului meu de viata. dar ii respect pentru ca sunt constienta ca tot ce am(material) e datorita lor, stiu ca nu am ajuns o drogata la colt de bloc tot datorita lor, stiu ca am bani sa imi iau in fiecare zi pachete de tigari si mancare tot datorita lor.
Probabil iti urasti un parinte sau pe amandoi si ai intrebat sa vezi daca si altii o fac fiindca te simti vinovat, poate. Eu mai am putin si in unele momente mi se pare ca o urasc pe mama fiindca nu ma inteleg deloc cu ea dar imi trece.Stiu ca nu e bine sa-ti urasti parinti, doar daca nu sunt de aia care ti-au distrus viata fiindca se gandesc doar la ei.
Cum pot sa urasc persoanele care m-au crescut si care au avut si au in continuare grija de mine? Nu, in niciun caz.Bineinteles ca ma mai enerveaza cateodata ma bat la cap, nu ma lasa sa fac unele chestii, ma cearta etc., dar fara ei nu stiu ce as putea sa ma fac.Cateodata,cand sunt suparata si ma gandesc la ei, supararea imi trece .Sunt o norocoasa ca ii am pe ei.
Derkes întreabă:
anonim_4396 întreabă: