Vi s-a intamplat sa va simtiti mereu respinsi orice ati face? De multe ori, tocmai de catre persoanele la care vreti sa ajungeti sau pe care le stimati?
- Problema mea se poate rezuma simplu: nu primesc atentie si ma deranjeaza asta. Stiu ca unii poate au decese-n familie, dar de ce sa ma raportez la ce e mai rau?
- De cand ma stiu am avut probleme de adaptare, s-a ras de mine mult (acum mai putin ca m-am mai schimbat, nu mai stau chiar singura cuc), iar eu intr-o perioada mai urata a vietii faceam tot felul de chestii umilitoare (provocari din acelea idioate puse de colegi) doar pentru a fi bagata-n seama, ajunsese sa imi placa sa se uite colegii la mine in timp ce eu faceam chiar de buna voie tampenii, dar acasa ma duceam si plangeam si nu doar de-aia. Credeam ca altfel nu pot excela,, ca sunt un parazit pe lume.
Sunt si urata pe langa asta, nu am nici forme (parca-s scandura desi am o greutate normala), nici o fata cu trasaturi placute ochiului, chiar daca nu am nasul prea mare sau chestii din astea.
- acum trec la partea a doua care ma preocupa si mai mult: sunt plangacioasa. Stiu si sa fac glume, sa vorbesc despre chestii generale (muzica, haine, evenimente din viata cotidiana etc), sa ii bag si pe altii la fel de mult in seama. Nu sunt o plangacioasa din aia anosta, nici mie nu imi plac acei oameni. Chiar si asa, ma plang mult. Mama nu ma asculta de multe ori, ajunge sa ma jigneasca, sa ma plesneasca, sa imi inchida usa-n nas. Mi-a spus sa imi tin necazurile pentru mine ca oamenilor nu le pasa, fiecare se grabeste spre interesul lui. Chiar si cand ma confesam ei.
Nici macar prietenii aia putini pe care ii am, o fac pana la un punct, si ala de neajuns, eu pun la suflet orice, nu am cum altfel. Adica ajung sa ma ignore, schimbe subiectul sau sa devina incisivi. Stiu ca eu sunt vinovata pentru 96% din greselile mele, asa cum suntem aproape toti. E destul de nasol cand incep sa ma imite lamentandu-ma si sa ma simt ca ultimul om, uite, stiu de gluma, dar cand devine deranjant eu ma opresc si ei nu.
Simt ca nu insemn nimic pentru nimeni...
Acum o sa spuneti ca ce am realizat pana acum.
Dar fetele alea frumoase natural (adica cele cu forme dar si cu o față placuta) de care te plictisesti dupa cinci minute de conversatii fiindca fac si spun lucruri mult prea obisnuite, ce se poate spune? ca nu inteleg de unde atata admiratie, obiectiv privind, sunt stimate numai de cei ca ele, care-s multi si multe. Le vezi pe facebook la comentarii cu „pup iubita mea dulce :*:*:*:*" dar de fapt... stiti povestea.
Niciodata nu mi se explica unde gresesc. Mereu cand vorbesc ajung sa mi se reteze vorba, desi intotdeauna ii astept pe altii sa termine. Mereu sunt ironizata, jignita sau mai rau, ignorata, mai ales de apropiati, adica persoanele cu care stau. Cand spun cuvantul „argument" deja incep ironiile. Eu le ofer mereu. Mi se pare normal sa inteleg si eu si sa gasim o rezolvare. Asa mi-am format o atitudine recalcitranta, vazand ca nu merge altfel, e o reactie la suparare. Si mama tipa la mine daca ii pun o simpla intrebare ce i se pare ei stupida. Eu „am voie doar sa incasez".
- Imi place mult sa scriu eseuri. Mereu visez ca voi sustine un discurs si voi fi aplaudata, iar reactiile de pe fetele lor imi vor oferi curaj. Vreau sa ma afirm. Dar nu stiu cu ce gresesc.
De exemplu care e faza cu ask.fm? Nu primesc intrebari cand dau share decat foarte rar. Aprecieri cu atat mai putin. Ma simt complet neinteresanta... cred ca e o greseala aici din partea mea si-s vinovata. Altii din aceeasi lista de prieteni primesc de se satura, desi nu stiu cu ce imi sunt superiori toti. Si ma simt atat de mica si ignorata, pusa la colt, cand ei rad impreuna si se simt bine conversand intre ei... unde mai pui cand apreciez una din persoane si nu reusesc sa ajung la ea?
Ce credeti ca ar trebui sa schimb sa fiu mai placuta, dar sa raman tot eu in esenta? Nu sa ajung sa fiu o prefacuta.
Mi-ar placea sa gasesc persoane ca mine, dar vad ca e imposibil, ce sa fac?
Eu am si ceva probleme psihice, dar va dati seama ca nu fac parada cu ele: obsesii, autodistrugere, fixatii, aproape anorexica. Medicii au spus-o. Am luat tratament si am ajuns si mai rau, nu m-a ajutat la absolut nimic, dimpotriva.
*inainte sa imi indicati sa merg la psiholog, va spun ca intai trebuie sa depasesc acest pas, cel mai dificil dintre ele, si anume cunoasterea de sine. Apoi, altii puteti avea experiente asemanatoare. La psiholog am fost, de fapt chiar asta vreau sa devin, stiu cum merg lucrurile, dar nu stiu tot ce ar trebui sa stiu.
Multumesc. Ati citit mult si v-am plictisit, dar nu stiu cum altfel.
Ordonare:
Cronologică
Trebuie sa ai mai multa incredere in tine sa treci peste insultele unor copii nedezvoltati mintal, trebuie in primul rand sa te schimbi tu .....atunci cand te uiti in oglinda si sa te convingi ca tu esti draguta ...si ca poti trece peste orice. Cand esti trista gandeste-te ca in lumea asta exista un prost care impinge o usa pe care scrie "TRAGE" (unul dintre fraierii care te-au facut sa suferi).
Răspunde
In primul rand trebuie sa te simti frumoasa pentru a te considera ceilalti frumoasa, tu te injosesti, asa nu merge trebuie sa ai incredere in tine.esti mai buna de 1000 de ori decat cei care te jignesc, dar ei de fapt se autocaracterizeaza, nu baga in seama rautatile, si tine capul sus orice ar fi.imi imaginez cat este de greu daca nici macar mama ta nu te ajuta, spune-i prin ce treci, roag-o sa te asculte si spune-i ca ai nevoie de ea, ca mama ar trebui sa stie prin ce chinuri treci.Nu totul se rezuma la popularitate sau la furmusete, este mult mai respectata o fata care este cuminte si la locul ei, o fata care are ceva in cap si nu te plictisesti vorbind cu ea.singurul lucru la care gresesti este ca te lasi calcata in picioare de niste nimicuri,ignora astfel de persoane si cauta unele care merita cu adevarat.
Nu poti schimba lume din jur,dar iti poti schimba modul de a gandi,fiind pesimista si gandind asa cum o faci tu iti face mult rau,trebuie sa devi mai puternica sa nu asculti parerile unora care sunt ca in turma si se iau unii dupa altii,prin asta am trecut si eu in generala,s-au facut glume pe seama mea,multe glume,chiar daca era doar de la o persoana si gluma aceea nu era buna,toti radeau,dar la final de an cand am dat examenul de capacitate si le-am aratat ca si eu sunt buna la ceva,mi-au cerut scuze spunandu-mi chiar ca imi vor simti lipsa, intr-adevar am suferit si eu foarte mult intr-un an, dar incet in cet m-am obisnuit si am invatat sa fiu puternica, azi sunt la liceu in clasa 9, am cei mai tari colegi si totul este perfect, dar mi-am dat seama de ceva, ca prin tot ce am trecut ma va ajuta la liceu si in viata sa fiu mai puternica, si in acest caz le multumesc glumetilor din generala ca datoria lor nimic nu ma mai afecteaza.
Nu mai plictisit. Cum poti sa astepti sa fii placuta,daca tu insati nu te placi?(invata sa te apreciezi,sa te respecti)Cat despre a fi pe placul unora...(eu am incercat asta de cand sunt pe lume si n-am obtinut mai nimic, mai rau m-am distrus asa, acum nici nu stiu ce sunt)
Daca esti de acord as vrea sa vorbesc mai multe cu tine, sa aprofundam mai mult acest subiect, trimite-mi prin mesaj id tau de mess.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
