da stiu cum e... m-am si minunat "imposibil dom'ne adica eu chiar nu sunt perfecta cum credeam? nu sunt chiar asa de frumoasa? adica chiar exista oameni mai frumosi ca mine? woaaa" a fost un soc psihic. dar mi-am revenit.
Eu mereu am avut impresia ca m-am nascut dintotdeauna cu felul asta subiectiv de a fi.Si asta nu e neaparat un lucru bun, sau cu care ma mandresc dar e realitatea.Constat ca cu fiecare zi imi aduc aminte tot mai putine din copilaria aia pura atat de indepartata
Pentru ♀ paramore❤➹❥
exista prieteni adevarati in care chiar poti avea incredere. chestia e sa ii gasesti.
Atata timp cat parintii nostri traiesc, cu toti suntem copii!
Lumea nu se schimba, ci propria-ti mentalitate, ceea ce este normal odata cu inaintarea in varsta. Vorbesti de prieteni adevari, eu merg pe mana familiei, unde cu totii ar fi normal sa gasim un prieten caruia sa ne "confesam".
Eu niciodata nu m-am crezut ''cea mai'', mai critic lumea dar despre mine am o parere si mai proastasi nici nu sunt perfecta, niciodata nu am fost...si lumea mea se schimba continuu, d cand m-am nascut, asa ca deja m-am obisnuitsi am mai invatat ca nu poti avea incredere in nimeni
ksm1485 întreabă: