Gandeste-te ca altii sunt intr-o situatie mult mai grava decat a ta ( nu au casa, sunt orfani, nu au ce manca etc) si ai sa vezi cum ceea ce traiesti tu acum nu mai e atat de rau.Fi multumita cu ce ai si nu fa vreo prostie. Gandeste-te cat de mult ar suferi mama ta daca ai pati ceva, sau bunica ta. Tot ce spui tu aici denota gandirea ta de copil si nu ti-o zic cu rautate. Toti cand eram "tineri' am trecut prin perioade de gen vreau sa plec de acasa, nu ii suport pe ai mei ca nu ma lasa nu stiu unde sau vai ce mult sufar ca fostul/fosta e cu alta/altul dar asta nu inseamna ca am facut vreo nebunie. Am mers mai departe si cand am crescut am realizat ce aiurea gandeam atunci
Hei, imi pare rau de situatia in care esti dar nu e capat de tara, chiar daca asta crezi tu acum. Ai putea sa vezi si partile frumoase. Totusi daca vrei sa pleci de acasa, unde te vei duce?
Incearca sa treci pe la scoala si dovedeste ca stii sa scrii iar atunci vor fi toti asa de "bukurosi" incat "mata" se va intoarce acasa si "frateto" te va lasa in pace..Nici nu mai zic de "bunikata" care o sa fie ca un inger