Vine majoratul meu, si sunt cam trist, sunt cam nepregatit sa fac 18 ani si plus ca nu mi place sa organizez o petrecere. Am fost la multe majorate si m-am simtit grozav, insa nu stiu ce as putea sa fac sa fie sentimentul reciproc. Plus ca ma simt stanjenit in fata parintilor mei.

Nu ai de ce sa fi trist si cu atat mai putin ingrijorat... a deveni major nu e asa un lucru tragic, e o varsta ca oricare alta, numai ca acum ai si mai mai multe responsabilitati dar si drepturi, nu le enumar acum ca nu la asta se refera intrebarea ta.
Legat de petrecere, nu trebuie sa faci cine stie ce mare fiesta, ca sa ma exprim asa; nu prin gradul de complexitate al party-ului respectiv, sau prin faptul ca ar trebui sa faci sau sa spui sau sa te comporti intr-un anume fel, consta trairea devenirii major.Iti spun din proprie experienta: depinde numai de tine si de prietenii tai ca sa transformi o seara initial fara nicio reusita, intr-una de care sa-ti amintesti cu placere; daca ai prieteni apropiati, colegi, cunostinte care te apreciaza cu adevarat(si sunt convinsa ca ai...omul prin natura lui e o fiinta sociala, nu poate supravietui fara prieteni), fi sigur ca ei nu se asteapta ca aniversarea unuia dintre voi sa fie neaparat un eveniment in care petrecerea sa fie subiect deja la ordinea zilei, muzica sa zbarnaie pana catre ziua, parintii sa stie deja dinainte ca la ora si data respectiva trebuie sa " se faca nevazuti " din casa, sau ceea ce conteaza (in functie de parerea multora la aceasta varsta), ca e obligatoriu sa puna ceva economii la pastrare ca na...vine ziua baiatului si trebuie sa intre in aceasta noua etapa cum altfel decat cu petreceri atat de pompoase incat nici daca ar fi pe banii lui poate ca nu ar face;
Nu vreau sa fiu rea, dar cam asta e realitatea cu acesti tineri care cred ca nu sunt acceptati in "gasca" decat daca ies in evidenta prin ceva nemaipomenit.Asadar,revenind la problema ta, parerea mea este ca poti sa sarbatoresti cei 18 anisori pe care curand ii vei implini, in multe feluri, dar cel mai important e sa faci ceea ce te caracterizeaza pe tine cel mai bine: de exemplu, poti sa inviti prietenii la o terasa/local, radeti, glumiti, va distrati; E asa frumos cand te simti tu in pielea ta si mai ales cand nu trebuie sa te fortezi cu nimic pentru a parea "mai bun, mai important" in fata celorlalti, bineinteles, ma refer ca nu trebuie sa pari altcineva decat esti in realitate, nu ca nu trebuie sa faci nimic pentru a reusi in ceea ce-ti propui in viata.
In ceea ce-i priveste pe parintii tai, nu inteleg de ce te-ai simti stanjenit...ca ar trebui sa le spui ca vrei sa dai petrecere, sau ca trebuie sa te sponsorizeze si ei oarecum cu ceva mai multi banuti, sau te referi ca simti ca de la aceasta varsta esti deja matur si capabil sa iei decizii, ca vor trebui sa-ti dea si tie o oarecare libertate de alegere si te temi ca o sa iei de fiecare data alegerea corecta si implicit o sa suporti si consecintele faptelor tale, sau pur si simplu te gandesti ca de la aceasta varsta devii un om care intra intr-o alta etapa a vietii, devii un om"mare", si simti ca anii copilariei nu ai vrea sa-i pierzi?! Stiu ca astea sunt senzatii si trairi care incearca pe aproape oricine care are un gram de sensibilitate si ratiunea vietii, dar gandeste-te ca nu esti singurul care a trecut prin valtoarea acestei varste, ca nu e un capat de lume si ca si dincolo de "fiorosul 18" te asteapta o multitudine de evenimente, ocazii unice si cu siguranta multe dintre ele vor fi un eveniment nou si o sa te gasesti la rascruce de drumuri in luarea unei decizii sau a alteia...important e sa stii ca o sa ai mereu si neconditionat alaturi de tine familia, rudele, prietenii si vei vedea ca o sa le depasesti mult, mult mai usor si cand va veti intalni o sa va amintiti de acele evenimente dandu-le o nota de umor si motiv de buna-dispozitie.

Iti doresc un majorat asa cum speri tu si mai ales sa faci din acea zi -O NOUA ZI SPECIALA(pentru ca, nu uita, trebuie sa privesti fiecare zi ca pe o alta zi minunata ).